In acest moment in care fac aceasta lectiunea am inima franta deoarece am aflat ce s-a intampat cu fetita Ximena in orasul Chiapas din Mexic. Cat timp vom fi pe acest pamant trebuie sa varsam lacrimi amare si sa contemplam scene ca aceasta. Cum este posibil sa existe oameni atat de rai incat sa sechestreze o fata si sa o drogheze? Imi imaginez ce trebuie sa fie in inima parintilor ei, membrii fideli ai bisericii. Probabil se intreaba: „Doamne, de ce? Unde esti?” Atat timp cat vom fi in aceasta lume plina de mizerie si durere vom intreba : „ De ce Doamne? Pana cand?” Eu vreau sa le spun parintilor acestei fete ca sunt in rugaciunile mele. In aceasta lectiune vom vedea ca biserica trebuie sa fie o comunitate in care toti slujesc. Cand Biblia spune ca Dumnezeu este dragoste trebuie sa ne gandim bine la aceasta afirmatie. Sa fi este mai bine decat sa ai. Esenta lui Dumnezeu este dragoste, natura Lui este dragoste. Dumnezeu a iubit lumea atat de mult incat a dat totul, s-a dat pe Sine Insusi in persona Domnului Isus. Acest Dumnezeu al iubirii are o biserica pe acest pamant si acea biserica trebuie sa fie o biserica a iubirii. De aceea Ioan 13:35 spune: Prin aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii pentru altii." Oamenii care nu-L cunosc pe Dumnezeu vor sti ca noi suntem oameni care vrem sa slujim lui Dumnezeu daca avem drgoste unii pentru altii. Poate atunci ma vei intreba: si ce facem cu poruncile? Poruncile sunt iubirea explicata. Primele patru porunci vorbesc despre dragostea fata de Dumnezeu si ultimele sase vorbesc despre dragostea fata de aproapele. Dar esenta lor este dragostea. Problema este atunci cand noi, in loc sa credem ca suntem oameni ai iubirii, incepem sa credem ca suntem membrii ai unei biserici. Noi trebuie sa iubim pe Dumnezeu mai intai si apoi sa intindem mana celor care au cea mai mare nevoie. Biserica lui Dumnezeu pe acest pamant este asemanata cu diferite lucruri. In primul rand se spune ca biserica este sare. Sarea da gust. Ce fel de gust? Gustul iubirii. Biserica este lumina si lumineaza cu lumina iubirii. Biserica este corpul lui Hristos unde membrii sunt uniti si se iubesc. Biserica este mireasma lui Hristos. Suntem ambasadorii lui Isus. Daca Dumnezeu este dragoste si noi suntem ambasadorii Lui atunci suntem agenti ai iubirii. Ce inseamna acest lucru? Inseamna ca eu trebuie sa aduc pe oameni intr-o biserica a iubirii si sa-i iubesc, sa ma imprietenesc cu ei. Daca pe mine nu ma intereseaza dragostea si tot ceea ce fac este sa ies si sa conving pe toti sa pazeasca sabatul, am probleme. Acesta nu este planul lui Dumnezeu. Eu trebuie sa iubesc pe oameni si sa-i aduc intr-o biserica plina de dragoste care din dragoste pentru Isus pazeste poruncile Lui. Partea a doua. Aici vom vorbi despre ramasita care slujeste. Apocalipsa 12:17 spune: Si balaurul, maniat pe femeie, s-a dus sa faca razboi cu ramasita semintei ei, care pazesc poruncile lui Dumnezeu si tin marturia lui Isus Hristos. O persoana care pazeste poruncile este o persoana care iubeste pe Dumnezeu. Daca nu iubesti pe Dumnezeu pazirea poruncilor este doar invelisul. Ramasita pazeste poruncile lui Dumnezeu si are marturia lui Isus. O persoana care da marturie este un martor. De aceea Ioan spune in 1 Ioan 1:1-3 Ce era de la inceput, ce am auzit, ce am vazut cu ochii nostri, ce am privit si ce am pipait cu mainile noastre, cu privire la Cuvantul vietii - pentru ca viata a fost aratata, si noi am vazut-o si marturisim despre ea si va vestim viata vesnica, viata care era la Tatal si care ne-a fost aratata - deci ce am vazut si am auzit, aceea va vestim si voua, ca si voi sa aveti partasie cu noi. Si partasia noastra este cu Tatal si cu Fiul Sau, Isus Hristos. Este interesant ce spune Ioan. Noi putem sa aducem oameni la Hristos, sa traim in partasie cu ei in masura in care
cunoastem pe Hristos. Sa cunosti pe Isus inseamna partasie, sa petreci timp cu El. Cum pot sa cunosc pe Isus daca nu ma rog, daca nu studiez Biblia si nu dau marturie? Cand fac aceste lucruri incep sa-L cunosc pe Isus, caracterul Lui se va reflecta in viata mea si pot sa merg sa predic Evanghelia si sa fac ucenici, pentru ca nu vor fi doar vorbe, doar teorie ci va fi un stil de viata. Partea a treia. Aici vedem cum putem sa aducem oameni la Isus. Voi citi un paragraf din Divina Vindecare: „ Numai metoda lui Hristos va aduce un succes real in incercarea de a ajunge la inima oamenilor. Mantuitorul s-a unit cu oamenii ca unul care le dorea binele. El si-a aratat simpatia fata de ei, a ingrijit de nevoile lor si le-a castigat increderea. Apoi le-a spus: „UrmatiMa!” Celor saraci trebuie sa li se usureze povara, cei bolnavi sa fie ingrijiti, cei intristati si cei care au pierdut pe cineva drag sa fie mangaiati, cei nestiutori sa fie instruiti si cei lipsiti de experienta, sfatuiti. Trebuie sa plangem cu cei ce plang si sa ne bucuram cu cei ce se bucura”. Aici serva Domnului spune ca cea mai buna metoda pentru a castiga suflete este dragostea tradusa in prietenie. Spune ca metoda lui Hristos nu da gres. Metoda are cinci pasi. In primul rand El castiga increderea oamenilor stand printre ei si facand bine tuturor. Persoanele nu cauta o biserica deoarece nimeni nu vrea sa sa-si schimbe religia. Persoanele au nevoie de solutii pentru problemele lor si acolo unde gasesc un prieten capabil sa solutioneze aceste probleme, capabil sa-i iubeasca il vor urma pentru ca este demonstrat ca oamenii urmeaza doar pe prietenii lor. De aceea Isus in primul rand se relationa cu ei. Al doilea pas era sa arate simpatie. Al treilea pas era ca ii ajuta sa-si rezolve problemele. In al patrulea rand castiga increderea oamenilor. Increderea nu se castiga usor. Acum, sa avem grija sa nu ne prefacem sa le fim prieteni doar ca sa-i aducem in biserica. Trebuie sa traim dragostea si sa nu incercam sa ne prefacem. Toti oamenii isi dau seama cand te apropii de ei cu o dragoste prefacuta. Dragostea crestina trebuie sa fie autentica, neprefacuta. Partea a patra. Aici vom vorbi despre harul lui Hristos in biserica. Sa citim Efeseni 2:17-19 El a venit astfel sa aduca vestea buna a pacii voua, celor ce erati departe, si pace celor ce erau aproape. Caci, prin El, si unii si altii avem intrare la Tatal, intr-un Duh. Asadar, voi nu mai sunteti nici straini, nici oaspeti ai casei, ci sunteti impreuna cetateni cu sfintii, oameni din casa lui Dumnezeu. Veste buna a Evangheliei are trei componente. In primul rand tu nu poti. Nu incerca sa te schimbi pentru ca nu poti. In al doilea rand, Dumnezeu poate totul. Si in ultimul rand daca tu nu poti si Dumnezeu poate, vino la Isus Hristos, pentru ca doar El este capabil sa transforme viata ta. Daca in acest moment lupti sa scapi de un viciu care iti distruge viata , daca te simti rau, daca viata ta este in ruine, primeste vestea cea buna a Evangheliei deoarece Isus a venit pe acest pamant pentru a aduce o Evanghelie de pace. Prin Duhul lui Hristos toti devin una. Familia lui Dumnezeu este locul unde toti trebuie sa fim egali dintr-un singur motiv: toti am fost pacatosi care au gasit pe Isus, toti am fost mantuiti doar prin har, am acceptat iertarea si acum suntem parte dintr-o familie de pacatosi pocaiti care merg impreuna prin desertul acestei lumi. In acest periplu trebuie sa ne iubim si trebuie sa stim ca suntem in biserica doar prin harul lui Hristos. De aceea cand un frate pacatuieste nu trebuie sa-l condamnam ci sa-l iubim. Eu nu spun ca nu trebuie sa disciplinam pe oameni. Disciplina este biblica si nu se poate nega. Eu cred ca nimeni nu este trist cand este pus sub disciplina ci este trist din pricina felului in care se aplica disciplina. Cand disciplina vine cu dragoste oamenii o accepta si ea devine o unealta a cresterii crestine. Ajungem la sfarsitul acestui studiu sa vorbim de slujirea in biserica. Sa citim Evrei 10:23-25 Sa tinem fara sovaire la marturisirea nadejdii noastre, caci credincios este Cel ce a facut fagaduinta. Sa veghem unii asupra altora, ca sa ne indemnam la dragoste si la fapte bune. Sa nu parasim adunarea noastra, cum au unii obicei; ci sa ne indemnam unii pe altii si cu atat mai mult, cu cat vedeti ca ziua se apropie. Stim ca acesta carte vorbeste de eroii credintei din toate timpurile. Frunzele se misca din pricina vantului, dar stanca nu se clinteste. Daca speranta ta este cladita pe stanca, tu vei ramane ferm si nu te vei clatina. Cine promite aceste lucruri? Hristos care este stanca. Cand noi suntem in Hristos credinta noastra va duce la dragoste si la fapte bune facute pentru semenii nostrii. Traim in ultimele clipe ale isoriei acestei lumi. Cu aceasta lectiune ajungem la finalul trimestrului in care am avut ca tema o biserica care slujeste. De ce? Pentru ca intram in extrema de a spiritualiza omul prea mult. Omul nu este doar spiritual, el are carne, are corp asa ca trebuie sa ajutam pe toti cei care au nevoi. Alt pericol este ca biserica sa se ocupe doar de ajutorare si sa se transforme intr-o biserica sociala care nu mai merge
spre Canaanul ceresc. Cand am inceput acest comentariu am vorbit despre acea fetita Ximena. Acest lucru nu s-ar fi intamplat daca noi nu am fi fost pelegrini prn desertul acestei lumi. Dar suntem inca calatori si va spun din nou ca este vremea sa ne intoarcem acasa, am trait prea mult timp in aceasta lume plina de durere si pacat. Sa iubim pe oameni, sa-i slujim si sa le ducem speranta. Sa fim ucenici plini de ravna si sa nu opreasca nimic pana la venirea lui Hristos. Va imbratisez pe toti. Domnul cu voi!