Comentariu reaalizat de pastorul Alejandro Bullón
STUDIUL 8
Adunarea bisericii din Ierusalim
In aceasta saptamana ne vom concentra pe studiul capitolului 15 din Faptele Apostolilor. Ca sa intelegem contextul in care se intampla aceste lucruri, trebuie sa ne aducem aminte ca prima calatorie misionara a lui Pavel a durat in jur de 2 ani. Cand ei au ajuns inapoi in biserica de unde au plecat, au dat seama de toate lucrurile care s-au intamplat. In timpul acestor doi ani biserica crestina crescuse in multe locuri si crestinismul incepuse sa rupa deja barierele sociale provocate de diferentele lor. Dar diavolul nu se simtea bine cu aceasta crestere si a inceput sa semene neintelegere si discordie in biserica. Cu ce scop? Bineinteles ca s-o atraga in discutii interminabile si fara sens si asa sa uite de misiunea care i-a fost incredintata. Lucrurile au fost asa din totdeauna, atat atunci cat si acum. Iar marele subiect al discordiei erau Neamurile care deveneau crestini. Iudeii mai religiosi credeau ca atunci cand un om vrea sa devina crestin trebuie sa devina intai un prozelit, sa treaca prin ritualul circumciziei. Altii in schimb, nu erau de acord cu aceasta si spuneau ca ritualurile iudeilor indeplinisera rolurile lor in moartea lui Hristos. Atunci, acest lucru a devenit o problema. Unii spuneau ca da, altii ca nu. Cine avea dreptate? Cel mai sigur ca in acele zile, la fel ca si astazi, unii argumentau cu Scriptura deschisa dar si ceilalti faceau la fel. In fata acestei situatii si calauziti de Duhul Sfant s-au decis sa convoace primul consiliu al bisericii ca sa studieze aceasta problema pentru ca asa se administreaza biserica. Cand ai doua puncte de vedere opuse atunci biserica se reuneste si decide prin majoritate de voturi ce sa se faca.
Pentru a intelege mai bine aceste lucruri trebuie sa mergem in Vechiul Testament unde Dumnezeu facuse un legamant cu Israel ca sa fie poporul Lui, asa cum am spune azi sa fie biserica Lui. Astazi, pentru ca o persoana sa devina membru intr-o biserica trebuie sa fie botezata, dar in vechiul Testament acel om trebuia sa fie taiat imprejur. Toti barbatii israeliti erau iudei pentru ca se nascusera in Israel, dar fiecare devenea membru al poporului lui Dumnezeu cand era circumcis. Intr-un fel, ei credeau ca circumcizia avea in sine o putere salvatoare. Asa ca si ceilalati puteau sa faca parte din acest legamant doar dupa circumcizie. Acesta nu era un moft al oamenilor. Chiar Dumnezeu a dat aceasta porunca in Geneza 17:9-12 si 14 „ Dumezeu a zis lui Avraam: „Sa pazesti Legamantul Meu, tu si samanta ta dupa tine, din neam in neam. Acesta este Legamantul Meu pe care sa-l paziti intre Mine si voi si samanta ta dupa tine: tot ce este de parte barbateasca intre voi sa fie taiat imprejur. Sa va taiati imprejur in carnea preputului vostru si acesta sa fie semnul Legamantului intre Mine si voi. La varsta de 8 zile, orice copil de parte barbateasca dintre voi sa fie taiat imprejur, neam dupa neam: fie ca este rob nascut in casa, fie ca este cumparat cu bani de la vreun strain care nu face parte din neamul tau. Un copil de parte barbateasca netaiat imprejur in carnea preputului lui, sa fie nimicit din mijlocul neamului sau, a calcat legamantul Meu.” Asa ne spune Vechiul Testament. Problema a fost ca, atunci cand Isus a venit, poporul Israel nu L-a recunoscut. Pactul fusese focalizat pe Hristos. Toate celelalte erau ritualuri si ceremonii care aratau spre venirea lui Mesia. Dar cand Isus a venit ei nu L-au primit, mai mult decat atat: in momentul cand Domnul Hristos era aproape de moarte, evreii au spus ca nu aveau alt rege decat pe Cezar. Atunci, pentru ca ei nu au acceptat esenta legamantului care era Hristos, Dumnezeu a ridicat un popor spiritual al legamantului. Acum porunca nu mai era sa fie taiati imprejur ca sa fie parte din poporul lui Dumnezeu, ci, tot acela care va crede si se va boteza, va fi mantuit. Dar iudeii nu au acceptat acest lucru si le era greu sa creada ca circumcizia nu mai era semnul de apartenenta la poporul lui Dumnezeu si cereau ca fiecare crestin sa se taie imprejur pentru a putea fi mantuit. Aveau mai multa incredere intr-un ritual decat in legamant. Si toate aceste lucruri se intamplau in ciuda faptului ca Dumnezeu le spusese in nenumarate randuri, ca nu trebuiau sa cada in capcana de a avea mai multa incredere intr-un simplu ritual. Sa citim ce spune Deuteronom 5:6 „ Domnul, Dumnezeul tau iti va taia imprejur inima ta si inima semintei tale si vei iubi pe Domnul Dumnezeul tau, din toata inima ta si din tot sufletul tau ca sa traiesti.” Aici Dumnezeu pune accentul nu numai pe ritualul taierii imprejur a preputului ci si taierea imprejur a inimii. Dumnezeu vroia o predare a intregii fiinte, dar se preocupau mai mult de circumcizia fizica. Acest lucru era periculos si este si astazi: sa-ti pui increderea doar in detalii si sa nu fi preocupat de a da inima ta lui Dumnezeu.
In partea a doua a studiului vom vedea ce s-a intamplat la adunarea bisericii din Ierusalim. Aceasta adunare a fost convocata ca sa discute problema circumciziei si care era drumul de urmat. Adunarea a inceput cu o informare a bisericii de catre Pavel si Barnaba in legatura cu prima lor calatorie misionara. Pavel si Barnaba, au povestit cum, in urma predicarii Evangheliei multe persoane au acceptat pe Hristos fara sa stie nimic de ritualurile din Israel, au avut doar incredere in Isus si prin credinta lor aveau sa fie mantuiti. Sa vedem ce spune versetul 9 : „ N-a facut nici o deosebire intre noi si ei intrucat le-a curatit inimile prin credinta.” Iti dai seama ca acesti oameni vroiau sa adauge ceva la Evanghelia lui Hristos!? Dar daca tu vrei sa adaugi ceva Evangheliei atunci nu mai este Evanghelie si devine o multime de ritualuri si ceremonii. Singurul mod de a te apropia de Isus este prin credinta, toti trebuie sa ajungem la Hristos prin credinta si alt mod nu exista. Chiar Domnul Isus a spus in Ioan 14:6 „ Isus le-a zis: „Eu sunt calea, adevarul si viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine.” Acest verset este valabil pentru toti. Singura intrebare pe care o va pune Dumnezeu omului este: Ai acceptat pe Fiul Meu ca mantuitor? Dumnezeu nu te va intreba daca te-ai purtat bine sau ai dus la indeplinire un ritual anume.
Apostolii si prezbiterii s-au reunit si au avut lungi discutii pe aceasta tema. A fost o reuniune tensionata pentru ca era nevoie sa se ia o decizie iar Petru a fost primul care sa-si spuna parerea in legatura cu acest lucru. Fapte 15:7 spune „ Dupa ce s-a facut multa vorba, s-a sculat Petru si le-a zis: „ Fratilor, stiti ca Dumnezeu, de o buna bucata de vreme, a facut o alegere intre voi, ca prin gura mea Nemurile sa auda cuvantul Evangheliei si sa creada.” Aici Petru se referea la intalnirea lui cu Corneliu. Parerea lui avea multa importanta deoarece era un iudeu conservator foarte strict si legat de sistemul iudaic. Toti stiau acest lucru si l-au ascultat cu atentie. El a inceput sa spuna cum, cei dintre neamuri auzisera cuvantul Evangheliei chiar din gura lui si au crezut fiind mantuiti prin harul lui Dumnezeu. In Fapte 15: 8,9 spune: „ Si Dumnezeu care cunoaste inimile, a marturisit pentru ei, si le-a dat Duhul Sfant ca si noua.N-a facut nici o deosebire intre noi si ei, intrucat le-a curatit inimile prin credinta.” Intrebarea mea este urmatoarea. Petru a spus ca Dumnezeu a curatit inimile acestor oameni. Cum s-a intamplat acest lucru? Au participat la vreo ceremonie sau la vreun ritual? Nu. A fost prin credinta. Este ca si cum Petru le-ar fi spus: am mers in casa lui Corneliu ca sa le spun vestea cea buna a Evangheliei, ei au crezut si au fost mantuiti si Duhul Sfant a coborat peste ei la fel cum coborase peste apostoli la Cincizecime. Acesta este unicul mod de a fi salvat. Nu poti face nimic ca sa meriti mantuirea, Isus a facut totul pentru tine. Petru a continuat sa vorbeasca si a zis( Fapte 15:11 ) „ Ci credem ca noi, ca si ei, suntem mantuiti prin harul Domnului Isus.” El a explica bine cand a spus ca iudeii vor fi mantuiti la fel ca si cei dintre neamuri. Petru era mantuit pentru ca avea credinta in Hristos, prin harul lui Dumnezeu si neamurile aveau sa fie mantuite in acelasi fel. Sa vedem ce spune Fapte 5:12 „ Toata adunarea a tacut si a ascultat pe Barnaba si pe Pavel, care au istorisit toate semnele si minunile pe care le facuse Dumnezeu prin ei in mijlocul neamurilor.” Programul acestei adunari a fost facut intr-un mod extraordinar. Au inceput cu marturia lui Pavel si Barnaba si dupa aceea s-a discutat problema iar cand discutia era incinsa au intervenit din nou Pavel si Barnaba cu marturia lor pentru a calma spiritele. Si ce istorisire aveau ei de spus! Erau lucruri marete pe care Dumnezeu le facuse pentru a ajunge la inima celor care nu erau crestini.
Partea a treia. Apoi se ridica si Iacov sa vorbeasca. Acest Iacov nu era fratele lui Ioan pentru ca el murise ca martir. Sunt niste semne de intrebare in legatura cu acest Iacov. Stim ca ajunsese un lider spiritual in Ierusalim pentru ca a fost mentionat mai inainte in Fapte 12:17 . Acest om era Iacov fratele Domnului Isus, cel care a scris si epistola care ii poarta numele. Iacov s-a ridicat sa vorbeasca si a facut un rezumat a ceea ce credea adunarea din Ierusalim. Fapte 15:13 spune: „ Cand au incetat ei de vorbit Iacov a luat cuvantul si a zis: „Fratilor, ascultati-ma!” Se pare ca dupa ce Petru, Pavel si Barnaba au vorbit s-a facut liniste pentru ca , in aparenta, nimeni nu mai avea nimic de spus. Toti au ramas fara replica dupa ce au ascultat marturisirea lui Pavel si a lui Barnaba. Nu poti sa aduci argumente impotriva faptelor. Cand Iacov a inceput sa vorbeasca le-a spus sa asculte cu atentie pentru ca ceea ce avea de spus era foarte important. Fapte 15:14, 19 spune: „ Simon a spus cum mai intai Dumnezeu si-a aruncat privirile peste Neamuri, ca sa aleaga din mijlocul lor un popor ca sa-I poarte Numele. De aceea, eu sunt de parere sa nu se puna greutati acelora dintre Neamuri care se intorc la Dumnezeu.” El era de acord cu Petru si credea ca nu era bine sa se puna o pavara pe Neamuri si sa-i oblige sa se taie imprejur. Faptul ca au acceptat pe Isus Hristos era suficient. Totusi adunarea a facut unele recomandari pentru noii convertiti.
Partea a patra. S-a scris o scrisoare catre noii crestini, ceea ce in ziua de azi se numeste un vot al adunarii. In acea scrisoare le spuneau ca nu trebuiau sa se circumcida dar le faceau patru recomandari: sa se fereasca de carnea jertfita idolilor, de sange, de animale sugrumate si de curvie. In realitate, acest decret apostolic nu era un cod nou de etica crestina care excludea celelalte porunci din Vechiul Testament. Mai marii biserici au reprodus doar regurile din Levitic 17 si 18 care ii priveau pe strainii care traiau in Israel. Aceste reguli insemnau pentru ei renuntarea la paganism si la viata veche. Toti strainii care doreau sa traiasca in Israel trebuiau sa renunte la aceste lucruri. Asa cum toti cei care intra in biserica azi trebuie sa ia o pozitie ferma impotriva paganismului.
Ajungem la finalul acestui studiu sa vorbim de scrisoarea de la Ierusalim. Ea a fost scrisa in numele apostolilor si prezbiterilor din biserica din Ierusalim. Era un document oficial care reflecta decizia acestei biserici. Ierusalimul, in acele timpuri, era ceea ce astazi numim sediul conferintei generale. Aceasta biserica a desemnat doi delegati: Iuda si Sila ca sa mearga cu Pavel si Barnaba pana in Antiohia. Misiunea lor era sa duca scrisoarea din partea bisericii si sa confirme continutul ei. Biserica din Antiohia a primit scrisoarea cu bucurie. Ma impresioneaza ce spune in Fapte 15:23-26 : „ Si au scris astfel prin ei: „Apostolii, prezbiterii si fratii:catre fratii dintre Neamuri care sunt in Antiohia, in Siria si in Cilicia, pleacaciune! Fiindca am auzit ca unii plecati dintre noi fara vreo insarcinare din partea noastra, v-au tulburat prin vorbirile lor si v-au zdruncinat sufletele, zicand sa va taiati imprejur si sa paziti Legea; noi, dupa ce ne-am adunat cu totii laolata, cu un gand, am gasit cu cale sa alegem niste oameni si sa-i trimitem la voi, oamenii acestia care si-au pus in joc viata pentru numele Domnului nostru Isus Hristos.” In acest fel s-a rezolvat cel putin in teorie, aceasta problema grava a bisericii primare. Si cum s-a rezolvat? Au discutat problema si majoritatea a decis ce trebuia sa se faca. Totusi, pentru crestinii care erau iudei din nastere era o problema destul de mare sa stea la masa cu Namurile. Pentru ei acesti oameni erau inca necurati. Ellen White spune: „ Apostolii inca nu erau toti pregatiti sa accepte de buna voie decizia adunarii.” (Faptele Apostolilor pagina 160)
Asa se rezolva inca de la inceput problema de opinii diferite in biserica. Dar si astazi putem vedea, ca atunci cand biserica mondiala decide un lucru, exista oameni care nu sunt dispusi sa asculte, oameni care vor sa faca voia lor. Si acest lucru nu este corect pentru ca biserica a lucrat cu un anumit sistem de organizare inca de la infiintare, s-a respectat chiar daca multi nu au vrut si azi trebuie sa facem acelasi lucru. Avem pareri diferite? Atunci sa discutam. Deciziile le iau mjoritatea si noi trebuie sa ne supunem. Asa conduce Dumnezeu Biserica Sa si noi trebuie sa ne supunem autoritatii lui Hristos care lucreaza prin Biserca Sa.
Dumnezeu sa te binecuvanteze!
Traducerea si Tehnoredactarea: Maria Badea
lectiuneazs@yahoo.com
