Views

SINTEZE BIBLICE MAJORI – TRIM. 3 – 2022
CU HRISTOS, ÎN CUPTORUL ÎNCERCĂRII

PROLOG

Când mă-nțeapă spinii vieţii, lasă urme sângerând,
Dar rănirea lor m-aduce mai aproape de Cel Sfânt.
În prezenţa Sa-ncercarea are-un conținut ceresc
Și un scop înalt: în ceruri, cu El veșnic să trăiesc.

1. Domnul, bun Păstor îmi este; lipsă de nimic nu duc,
La izvor când mă conduce sau… spre-al suferinţei rug.
Chiar prin valea umbrei morţii de-aş umbla, eu nu mă tem.
Cu toiagul Său mă-ndrumă; când mi-e greu, pe El Îl chem.

El, cu daruri minunate-mi umple masa de cristal;
Capul c-untdelemn mi-l unge şi e plin al meu pahar.
Fericirea vieţii mele e ISUS! Cu-al meu Păstor,
Din cercări oricât de grele, voi ieşi biruitor!
Zilnic merg cu El alături și-s ferice de nespus.
Tu-L urmezi? Iubești pe Domnul decât orice mai presus?

2. Domnu-n „creuzet” n-aruncă pietre fără de valoare.
„Arderea” El o dozează-n ale testelor cuptoare.
Fericit să fii când suferi, fiindcă Lui Îi aparţii
Şi că-n foc topeşte zgura, sfânt, curat tu să devii.

Diavolul e ca şi leul ce răcneşte, de-i flămând.
Vezi în a’ vegherii ziduri goluri să nu faci nicicând!
Când Hristos ia-n mâna-I sfântă cuţitaşul de-altoit,
Așteptăm o nouă viață de la Cel ce ne-a iubit

Şi slăbeşte legătura cu pământul blestemat,
Până când din noi dispare orice urmă de păcat.
De aceea, nu te teme decât de-a păcătui!
Cu Hristos, în suferință, binecuvântat vei fi!

3. Ştii, că-n întuneric poate-o pasăre, în colivie,
Să înveţe, cum doreşte-al ei stăpân, o melodie?
Ca o „pasăre” e viața care-atunci când e umbrită
De-ncercări, se-nalţă-n triluri către Ţara însorită.

În pustie, Domnul trece prin cel mai încins cuptor,
Dar, prin Duhul Sfânt devine Marele Biruitor.
Când se-apropie furtuna sau e drumul înfundat,
Liniștiți privim cum Domnu-i Cel ce lupta-a câștigat.

Uneori, El ne îndrumă pe la Refidim, apoi,
Apa „Marei” o-ndulceşte şi-i Izvor de forţe noi.
Doamne-n Tine ne încredem; tot ce vei îngădui
Fie spre-a-nvăța de-acuma a’ cerului melodii!

4. ’N-al cercării foc ne ține Marele Bijutier
Până când frumoasa-I față se reflectă-n noi fidel.
Sfinți în vorbă și-n purtare, ca și nuferii vom fi,
Perle vii în diadema Regelui, pe veșnicii.

Tatăl nostru ne veghează cu-a Sa dragoste întruna,
Dar „de ce”-urilor noastre nu răspunde totdeauna.
Dacă Dumnezeu mi-ar pune șaizeci de-ntrebări și mie
Ca lui Iov, mi-aș recunoaște propria nevrednicie.

Viața-mi poartă-a Lui pecete? Am în candelă ulei?
Urc la starea de „om mare”, pe al dragostei temei?
Dacă nu, temperatura din cuptor Hrist o va crește
Până când, în caracteru-mi chipul Său se oglindește.

5. Când treci prin cuptorul vieții cu temperaturi extreme,
În mod cert se nasc în minte întrebări mii și dileme.
Nu uita că mântuirea e prin jertfa-I salvatoare!
Curățirea însă-o face numai în fierbinți cuptoare!

E mai mare încercarea la care ești tu supus
Decât a lui Iov, Oséa, Avra’m, Pavel sau Isus?
De ne-am număra-n mod sincer binecuvântările,
Nu-i așa că sunt mai multe decât încercările?
Așadar, s-avem credință că, din orișice cuptor,
Aur pur ne scoate Domnul; „mai mult ca biruitori”.

6. Hrist, la-a’ noastre cereri are mii răspunsuri pregătite,
Dacă ușa pocăinței și-ascultării-I vom deschide!
Ca și Pavel, cin’ se luptă prin puterea Celui Sfânt,
Urcă treptele sfințirii, zilnic chipul Său purtând!

Mintea-i citadela vieții; să o ținem sub control!
Cu voință, disciplină – Duhul Sfânt ni-e Ajutor.
Sunt cuptoare-n care singuri noi intrăm, le-nfierbântăm,
Sentimentelor dând frâul și-apoi, către cer strigăm!?

Dintr-odat’ nu cade nimeni, ci puțin câte puțin…
Tot la fel urcăm spre ținta caracterului divin!
Luptă, deci! Perseverează! Biruința-i la un pas,
Când pe primul loc e Domnul și-ascultăm doar al Său glas.

7. Arde sus, în turn de veghe-al frământărilor tău rug?
Dumnezeu îți va răspunde sigur, ca lui Habacuc.
Însă nicicând nu-ți va spune ce-ar avea de gând să facă;
Îți descoperă doar cine este El: divinul Tată.

Iov și-aleșii săi prieteni nu au înțeles deloc
Cauza și nici durata încercării lui de foc.
Dar tăcerea nu-i absență! Hrist, în toată măreția
Se prezintă. Iov își vede, prin alți ochi, nevrednicia.

Disciplina și mustrarea au un scop înalt și sfânt,
Ca, în crize, ochii noștri să-L privească pe Cel Sfânt.
El este Speranța noastră, deci „Să fiți tari în nădejde!”
În cercări, oricât de aspre, caracterul se-ntărește!

8. „Dacă n-a cruțat pe Fiul, ci L-a dat pentru noi, toți”,
Cât de generos e Tatăl! Să te îndoiești mai poți?
Și atunci, „orice vom cere-n numele Său minunat,
Vom primi”, căci prin Cuvântu-I așa ne-a asigurat.

Tare mult aș vrea, ca Moise, să-L văd pe Cel Nevăzut,
Să-I cunosc puterea, slava, învierea și s-ascult
Glasul biruinței Sale ce mă-ndeamnă s-am credință,
Căci, prin focul încercării, modelează-a mea ființă.
„S-aruncăm îngrijorarea”! Dumnezeu este cu noi
Și, prin Duhul Sfânt, ne-nvie cu statut de oameni noi.

9. „Bucurați-vă în Domnul”, lăudându-L tot mereu!
Lauda-i act de credință. Preamăriți pe Dumnezeu!
Ziduri pot ca să dărâme lauda și rugăciunea.
Dacă le-aplicăm în viață, diferită ar fi lumea!

Când mulțimi, în contra noastră, ne creează mari probleme,
Ca și Iosafat, cu Domnul, n-avem de ce a ne teme!
Dacă Pavel și cu Sila-n vremea noastră ar trăi
Și trimiși în închisoare de alți oameni ei ar fi,

Pân’ la noi, în cânt de slavă-ar răsuna al lor sfânt glas,
Pentru mulți, spre cer, acesta fiind hotărâtorul pas.
Știi că lauda-i mod de viață, armă contra deznădejdii?
Să-Ți cântăm ne-ajută, Doamne, și în pace, și-n primejdii!

10. Când, prin crize dureroase, Doamne-ngădui ca să trec,
În blândeţe şi-umilinţă, eu, să fiu ca Tine-aleg:
„Pâine frântă” pentru alţii, în slujire devotată
Și mijlocitor, în rugă, pentru-o lume vinovată.

Să-i iubesc, dă-mi Tu putere, pe cei ce-mi fac rău, ades’!
Să văd, sub noroiul urii, un mărgăritar ales.
Blând să fiu, doresc, ca Moise, și, ca Pavel, să îndur
Nedreptăți; din focul luptei, să ies perlă de-aur pur.

„Tu ești Stânca și-Adăpostul”! Cârma e în mâna Ta!
Prin fiordurile vieții du-mă-n veșnicia Ta!

11. Așteptarea cu răbdare-i testul nostru în cuptoare.
Ea, imagini de ansamblu ne oferă tot mai clare.
Domnul, rugile ne-ascultă la momentu-ales de El,
Să ne urce și credința, și privirile spre Cer.

Pentru păstorașul David, de la oi pân’ la palat
Drumul lung a fost, dar David răbdător a așteptat.
Pe Carmel, azi, confruntarea se repetă-n viața noastră,
Căci mânii, ambiții, temeri ne duc pe-a căderii coastă.

Fiecare încercare-i cântărită de Hristos;
Ea nu e peste putere de-a-ndura demn, curajos.
Cârma-n univers e, Doamne-n siguranță-n mâna Ta!
Tot la fel și eu! De-aceea-n veci ești desfătarea mea!

12. Iată și ultima fază a topirii-n creuzet:
Moartea eului, ca Domnul să trăiască-n noi complet.
După cum sămânța moare când căzut-a pe pământ,
Tot așa, când firea-apune, vom rodi prin Duhul Sfânt.

„Să avem gândul acesta, ce era și în Isus:
Umilință pân’ la cruce”, eul răstignit, supus.
Spun cu Samuel: „O, Doamne, Tu vorbește-mi; eu ascult”.
Nu ca Saul, ce-n egou-i s-a-ncrezut și a căzut.

Nu vrem logici, surogate! Zaharia, prin Cuvânt,
Spune clar: „Nu prin tărie, ci prin Duhul Său cel Sfânt”!
„Moarte firii!” – să ne fie de-azi deviza. Doar Isus
Să troneze-n viața noastră decât orice mai presus!

13. Încercări de foc, ca Tine, nimeni, Doamne, n-a-ndurat!
De la naștere la moarte-n suferință-nveșmântat,
Singur ai urcat Calvarul! Tu, păcatul lumii-ntregi
L-ai purtat, dar, de la cruce, Diavolul e-nfrânt pe veci!

Rodul dragostei supreme azi doresc şi eu să fiu,
Să rămân pe totdeauna al jertfirii Tale fiu!
Prin orice Tu mă vei trece, prin cercare-oricât de grea,
Vreau să spun ca Tine: „Tată, facă-se voinţa Ta!”

Dacă-ntr-un jurnal mi-aş scrie toate suferinţele
Şi într-altul, cum, din ele, descind biruinţele,
N-aş alege decât drumul strâmt pe care m-ai condus.
Veşnic slavă-Ţi voi aduce, şi Te voi iubi, ISUS!

Magdalena Toma

SINTEZE BIBLICE MAJORI – TRIM. 3 – 2022

| Predici (Toate) |
Despre autor
-