SLUJIREA CELOR ÎN NEVOIE
1. „Foarte bune” au fost toate câte Domnul a creat,
Dar, deși subtil, păcatul a pătruns și-a degradat,
Lumea noastră încă este-o licărire-a slavei Lui.
Pentru-aceasta, cu tot cerul cântăm glorie Domnului!
Tuturor, ca buni ispravnici, să fim binecuvântare,
Să-ndemnăm pe toți s-aleagă să urmeze pe-a Sa cale.
Îngrijind unii de alții, în relații de-armonie,
Vom fi oaze de iubire, licăriri de veșnicie!
2. Sunt în jurul nostru oameni plânși, bolnavi și-n sărăcie!…
Domnu-aude și, prin noi, vrea să le-aducă bucurie.
Pentru ei, tu ce faci astăzi?! Dând a doua ta zecime,
Nu vei sărăci, căci Domnul daruri îți va da, mulțime.
Să le-oferi din ele zilnic câte-un „ceas jubiliar”,
Ca o lume mult mai bună să spere și ei, prin har.
3. Dumnezeu ne-a dat Sabatul ca o binecuvântare.
El e-o zi a libertății și o zi de închinare.
Prin Sabat, egalitatea pentru toți e-al păcii sol:
Și străini, robi, animale se-odihnesc de truda lor.
Zi aleasă-a vindecării Hrist vrea Sabatul să fie –
Pentru răni din corp, din suflet… și o zi de părtășie.
Chiar pentru pământ, odihna este un act ideal,
Cum era anul sabatic sau anul jubiliar.
4. Sunt sărmani în jurul nostru peste tot unde umblăm!…
Dumnezeu de ei Se-ocupă, vrând Lui să ne-alăturăm;
Prin noi, oamenii să simtă mângâierea Lui cerească!
Darurile oferite lipsa lor s-o împlinească.
„Faceți milă și dreptate, îngrijiți de cel lipsit!
Scoateți-l din sărăcie, ca să simtă că-i iubit!”
Viața nostră-un psalm să fie, scris cu pana faptelor,
Să se bucure sărmanii, preamărind pe Ziditor!
5. Dumnezeu apeluri face, prin glasul profeților,
Să-nceteze nedreptatea față de semenii lor!
„Căci, ce alta cere Domnul decât ca să faci dreptate,
Mila s-o iubești, să umbli umilit, cu El, în toate?”
Ezechiel, Amos și Mica sau Isaia și-alți profeți
Mustră dur, dar dau speranță într-un viitor măreț.
Dumnezeu, a doua șansă le oferă lor, și-azi, nouă!
De săraci purtând de grijă-avem o viziune nouă.
6. Închinarea înaintea Creatorului nu-nseamnă
Doar o zi pe săptămână de Scriptură să ții seamă,
Ci în toate șapte zile voia Lui s-o împlinești
Și, cu daruri din iubire, de săraci să te-ngrijești.
Din nimic să nu-ți faci idol! Rupe orice fel de jug
Și aruncă egoismul în al flăcărilor rug!
Milă și credincioșie, Sabatul ca desfătare –
Iată cum privește Ceru’-adevărata închinare!
7. Cum Isus, cu bunătate, Se purta cu nevoiașii,
Pe-ale Sale urme astăzi El să ne conducă pașii!
Să vestim eliberare robilor păcatului
Și celor flămânzi să ducem Pâinea din Cuvântul Lui;
Celor triști – tămăduire, orbilor – cer însorit,
Prin Acela ce pe cruce mântuirea ne-a urzit.
Declarația misiunii lui Hristos și-a noastră fie!
Toți, în noi, pe El să-L vadă, să-L urmeze pe vecie!
8. În slujire devotată, primul fii, cu Hrist, mereu!
Fie-ţi viaţa-ncununată cu-al iubirii curcubeu.
Pentru „Lazării” de astăzi faci un dar mai generos?
Pentru cei în suferință ești Samaritean milos?
„Ori de câte ori voi faceți bine-acestor frați ai Mei
Ne-nsemnați, voi Mi le faceți Mie, soli ai dragostei!”
„Tuturor să fiţi lumină, lepădând tot ce-i firesc.
Fiţi desăvârşiţi, cum este Tatăl vostru cel ceresc”!
9. În biserica primară totu-i dragoste deplină.
Tot – de obște, iar sărmanii simt atingerea divină.
Poți fi azi și tu „Tabita”, folosind talanții tăi!
Ți-e „religia curată, ferm fugind de rele căi”?
Totdeauna vor fi oameni cufundați în sărăcie.
Du-le Evanghelia vieții-n cupe mari de dărnicie!
Să nu faci deosebire, „fața omului căutând”.
Prin credință și prin fapte fii oglinda Celui Sfânt!
10. „Mântuiți prin har noi suntem, prin credința-n jertfa Sa,
Ca să nu se laude nimeni” decât doar cu Golgota.
Evanghelia, când e pusă-n practică, noi vom iubi
Pe sărmani, pe toți, ca Domnul – și atuncea ei vor ști
Că avem același Tată bun, milos și iubitor,
Care vrea ca toți, spre ceruri, să ne luăm al slavei zbor.
11. De când a intrat păcatu-n lume, ca un râu curgând,
Suferința, nedreptatea strigă și-astăzi: „Până când?”
Jertfa Domnului pe cruce, moartea și-nvierea Lui
Sunt răspunsul la-ntrebare, dând speranță orișicui
Că va fi o judecată! Dumnezeu va răsplăti
Tot – și lacrimi ne va șterge! Moartea nicicând nu va fi!
Iată-aceasta e nădejdea ce ne face fericiți:
În curând vom fi cu Domnul, pentru veci nedespărțiți!
12. Cel neprihănit iubește mila și e-ndurător.
Faptele după dreptate-și rânduiește, iubitor.
Dacă-un frate sau o soră sunt sărmani, flămânzi și goi,
Le dăm cele necesare, spre-a-mplini a’ lor nevoi?
Să nu obosim vreodată tuturor de-a face bine!
Generoși cu toți, iubirea orice rană să aline!
Să fim prelungirea mâinii și a inimii lui-Isus,
Vocea celor fără voce, până la al lumii-apus!
13. Ca ambasadori ai Celui care-i gata să revină,
S-apărăm sărmanii lumii cu o dragoste deplină!
Nu doar unul, ci-mpreună ca biserică, noi, toți,
Avem sfânta-nsărcinare să slujim până la porți.
Evanghelia, doar astfel, în curând va triumfa!
Vine Domnul!.. Plânsul lumii pentru veci va înceta!
Magdalena Toma, 19 septembrie 2019
