- Domnul e Semănătorul ce-a ieșit să semene.
Sunt pământul bun? Sau mi-este inima de cremene?
Vreau să prindă rădăcină sfânt Cuvântul Său în mine,
Rod bogat ca să răsară, cum a fost la Cincizecime.
Urmăresc cum Domnul face din lumină-al vieții cod
Și ne-nvață să n-o punem niciodată sub obroc!
Din orice sămânță pusă în pământ, întâi răsare
„Un fir verde; spic și-n fine, rod deplin, bogat și mare”.
Hrist compară-Mpărăția c-un grăunte de muștar
Care crește și servește multor păsări ca umbrar.
De această-Mpărăție vreau să aparțin și eu.
Sunt minusculul grăunte, însă cresc prin harul Său.
Vrei și tu să avem parte de mărețu-I apogeu?
- Cu corabia pe marea Galileei, pe-nserat
Ucenicii constata-vor că și valu-nfuriat,
Vântul și furtuna-ascultă, Creatorul când vorbește!
El, și marea vieții mele, când Îl chem, o liniștește!
Unui om, El, în Gadara-i rupe-al Legiunii fir.
În Capernaum, învie pe fetița lui Iair.
Demonii fac declarații hristologice. Dar tu?
Vrei, cu mine, doar pe Domnul să-L glorificăm acu’?
Hrist, femeii ce-omenește nicio șansă nu mai are,
Prin atingerea credinței, îi oferă vindecare.
Datorită necredinței, n-a putut nicio minune
Ca în Nazaret să facă, dar îi poartă-n rugăciune.
Pe cei doisprezece-apostoli Domnu-i cheamă-apoi la El
Și-i trimite, ca, pe oameni, să-i îndrume către cer.
Mersul Său pe val ne-mbie: „Nu vă temeți! Îndrăzniți!”
Vrei, pe-al vieții val, cu Domnul, nicicând să fim biruiți?
