Gabriel Radu; „Comentariu Scoala de Sabat – Alejandro Bullón”; Lectiune AZS (Audio)
În această săptămână vom vorbi despre îndreptăţirea prin credinţă. Aceasta este tema centrală a epistolei către Romani, în realitate este tema centrală a tuturor epistolelor lui Pavel, chiar mai mult este tema centrală a Bibliei, Biblia ne învaţă că nu există mântuire fără Hristos iar această temă este caracteristică atât Vechiului cât şi Noului Testament.
Nu există mântuire fără Hristos, nu există alt Nume prin care să fim mântuiţi, singura opţiune este numai prin credinţă, adică având credinţă în ceea ce Isus a făcut pentru noi la Crucea Calvarului. Avem nevoie să ne încredem în făgăduinţa Sa care spune că El va face pentru noi ceea ce noi nu putem face pentru noi înşine.
Înainte de a continua cu acest punct va trebui să înţelegem ce înseamnă să fim îndreptăţiţi. Cuvântul îndreptăţire vine de la cuvântul dreptate, iar din punct de vedere legal nu există justiţie fără lege, cele două sunt legate una de alta. De exemplu dacă mergi la un judecător ca să îţi facă dreptate, el va lua legea în mâna sa şi îţi va răspunde conform legii. Fiind o persoană dreaptă, înseamnă că trăieşte în armonie cu legea fiind ascultător şi împlinitor al legii. Dar săptămâna trecută am învăţat că nu există nici măcar un om care să fie împlinitor al Legii lui Dumnezeu. De la intrarea păcatului cu toţii păcătuim fiind alungaţi de la slava lui Dumnezeu, spune Cuvântul lui Dumnezeu. Nu există om drept, nici măcar unul, de la cap până la picioare sunt numai răni putrede, cu toţii deraiem, suntem pierduţi ca nişte oi pierdute.
Înaintea acestei triste realităţi cu toţii am fi condamnaţi, pentru că plata păcatului este moartea, cu toţii suntem păcătoşi pentru că, cu toţii păcătuim, cu toţii încălcăm legea, iar pe măsură ce încercăm să o împlinim nu reuşim, pentru că răul vine dinăuntru nostru de când a intrat păcatul în noi. În aceste condiţii putem spune că Legea nu ne poate mântui, din contra, ne condamnă, tocmai de aceea ineficienţa Legii de a îndreptăţi pe cineva este foarte clară în învăţăturile lui Pavel şi ai altor învăţători biblici. Iată ce spune Pavel în Romani 3,19-20:
19. Ştim însă că tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege,
Iar eu întreb cine sunt cei ce sunt sub Lege? Toate fiinţele umane, pentru că am păcătuit şi oricât ne-am strădui nu putem împlini Legea. Voi continua să citesc textele:
19. Ştim însă că tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege Pentru că orice gură să fie astupată, şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu. 20. Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului.
Şi de ce nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin faptele Legii? Pentru că nimeni nu poate împlini legea indiferent de cât s-ar strădui. Aşa că Pavel termină textul spunând:
Deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului.
Deci, Pavel nu spune că pentru că omul nu se poate mântui împlinind Legea atunci Legea nu ajută la nimic. Pavel spune că Legea ajută, dar ajută la ce? Ne ajută să identificăm păcatul, Legea te ajută să îţi arate greşelile. Cum ai şti că a omora este păcat dacă Legea nu ţi-ar spune? Deci Legea are rostul ei, locul ei în viaţa creştinului nu pentru a justifica, îndreptăţi, salva, pentru că de la intrarea păcatului în lume nimeni nu poate împlini Legea cu adevărat.
Vom trece acum la partea a doua a studiului. Vom vorbi despre neprihănirea lui Dumnezeu. Să citim Romani 3,21:
21. Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea şi Prorocii –
Aici se vorbeşte de altă justiţie a lui Dumnezeu, adică cea pe care omul nu o poate ajunge împlinind Legea pentru că, cu toţii suntem contaminaţi de virusul păcatului. Dar acum, spune Pavel s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu… fără lege. Te rog să observi că Pavel nu spune că Legea un mai are nici un rost, ci spune că acum fără lege s-a arătat o altă neprihănire. Această nouă neprihănire, judecată, contrastează cu neprihănirea care vine prin ascultarea Legii cu care erau atât de familiarizaţi iudeii. Pavel numeşte această neprihănire nouă, care nu vine de la Lege ci vine prin credinţa în Hristos, neprihănirea lui Dumnezeu. Deci această neprihănire vine de sus, cea pe care o oferă Dumnezeu fiind singura pe care o acceptă ca şi adevărată, pentru că neprihănirea pe care oamenii vor să o fabrice împlinind Legea nu este adevărată pentru că omul nu o poate ţine în inimă, poate numai o formă exterioară. Aşadar această neprihănire vine numai de la Dumnezeu care este curată şi care a fost trăită de Isus ca şi fiinţă umană pe pământ, este o neprihănire care este oferită fiinţelor umane, dar numai acelora care o primesc si o acceptă prin credinţă. Nu este primită pentru că fiinţele umane ar merita-o, ci pentru că le este necesară, iar Dumnezeu le-o oferă pentru a fi salvaţi, mântuiţi, dacă nu ar fi pierduţi.
Mă impresionează maniera în care serva Domnului explică acest aspect teologic profund. Sora White nu era o teologă, dar a fost inspirată de Dumnezeu. Iată ce spune în Mesaje selecte vol. 1 pag 430 (ediţia spaniolă):
Neprihănirea este împlinirea Legii. Legea cere judecată iar înaintea legii păcătosul trebuie să fie nevinovat. Dar este incapabil să fie. Singura formă de a fi iertat este numai prin credinţă. Prin credinţa, omul poate prezenta lui Dumnezeu neprihănirea lui Isus, iar Dumnezeu pune neprihănirea Fiului Său în dreptul păcătosului. Neprihănirea lui Isus este acceptată în dreptul eşecului omului, iar Dumnezeu primeşte, iartă şi îndreptăţeşte sufletul pierdut şi pocăit tratând-o ca şi cum ar fi neprihănită şi o iubeşte ca pe Fiul Sau.
Ce manieră extraordinară de a rezuma îndreptăţirea prin credinţă. Omul nu poate indiferent cât s-ar sforţa să împlinească legea şi să fie neprihănit. Atunci Isus Hristos vine să îi dea omului neprihănirea Sa, capacitatea Sa de a împlini Legea, i-o oferă în dar, iar omul trebuie numai sa creadă şi accepte acest dar divin. Iar aceasta Pavel o spune în versetul 22 din capitolul 3:
22. şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nicio deosebire.
Înaintea incapacităţii noastre de a asculta şi împlini Legea vine Dumnezeu şi face ceea ce noi nu putem.
Vom trece acum la partea a treia a studiului. Aici vom vorbi despre harul lui Hristos. Să citim Romani 3,24:
24. Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.
Pentru a înţelege ce înseamnă a fi socotit neprihănit vom avea nevoie să înţelegem ce este neprihănirea. Din punct de vedere biblic, şi chiar din punct de vedere legal avem nevoie să înţelegem ce este neprihănirea, pentru că din punct de vedere legal neprihănirea este ascultare de Lege, dar din punct de vedere spiritual ce este neprihănirea? Ieremia 23,5-6:
5. Iată vin zile, zice Domnul, când voi ridica lui David o Odraslă neprihănită. El va împăraţi, va lucra cu înţelepciune şi va face dreptate şi judecată în ţară.
6. În vremea Lui, Iuda va fi mântuit, şi Israel va avea linişte în locuinţa lui; şi iată Numele pe care i-L vor da: „Domnul, Neprihănirea noastră!”
Vrea să spună că Hristos este neprihănirea. Neprihănirea nu este numai un concept nu se poate defini numai cu cuvinte. Neprihănirea este o Persoană, nu există neprihănire fără Hristos, El însuşi este neprihănirea, în El nu este păcat, El a trăit o viaţă dreaptă, El este neprihănirea care vine de la Dumnezeu. Să vedem ce spune şi 2 Corinteni 5,21:
21. Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.
Acest fapt este extraordinar, când ne încredinţăm lui Isus, El ia asupra Sa păcatele noastre, iar noi luăm asupra noastră neprihănirea Sa. De aceea Hristos a murit la cruce, pentru că plata păcatului este moartea, şi toţi am păcătuit iar Isus a luat locul nostru la cruce şi de aceea a murit. Dar acuma el ne oferă neprihănirea Sa, ascultarea Sa perfectă. Şi cui oferă? Celor ce cred, se încred în El, care vin la Isus recunoscând carenţele, nevoia lor, imperfecţiunea, mizeria, păcatul, care spun lui Isus că ei nu pot dar ştiu că El poate. Şi toate acestea primite în mod gratuit. Nu plăteşti nimic, este gratis datorită răscumpărării făcută de Isus, Cineva a plătit preţul, Cineva te-a răscumpărat, a murit şi a fost ţintuit pe cruce, iar acesta este Hristos. Pentru tine este gratis dar Isus a trebuit să plătească cu viaţa Sa, dar pentru tine nu există preţ, este gratis, prin har, numai trebuie să crezi, să te încrezi în El. Eşti considerat neprihănit prin credinţă, pentru că ai credintă în El, nimic mai mult.
Acuma vom trece la parte a patra a studiului iar aici vom vedea neprihănirea lui Hristos. Romani 3,25-27:
25. Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui.
Ce interesant spune în versetul 25, o jertfă de ispăşire. Mielul în Vechiul Testament era sacrificat ca o jertfă de ispăşire, dar acuma Hristos vine şi este sacrificat ca şi jertfă de ispăşire, deci El a murit. De ce mielul trebuia să moară în Vechiul Testament? Pentru că păcătosul aducea mielul de ispăşire şi îşi mărturisea toate păcatele iar acestea erau puse în simbol asupra mielului, iar acesta murea pentru păcatele sale. Când tu mergi la Isus Hristos, când ai credinţă în El, tu transferi asupra lui păcatele tale, iar el la Crucea de pe Golgota a plătit pentru aceste păcate El a fost jertfă de ispăşire. De aceea textul biblic continuă cu următoarele cuvinte:
25. Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu;
26. Pentru ca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel, încât să fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus.
27. Unde este, dar, pricină de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu; ci prin legea credinţei.
Această ultimă întrebare este foarte interesantă, unde este pricina de laudă? De ce laudă se vorbeşte aici? Dacă tu ai putea să împlineşti Legea prin propriile tale forţe, te-ai lăuda şi ai spune că tu poţi. Dar acum Pavel întreabă “Unde este pricină de laudă?” Tu nu poţi, Hristos a făcut totul pentru tine, El a plătit pentru tine, tu trebuia să mori pentru păcatele tale dar Isus a murit pentru tine. Aşa că, unde este pricina de laudă? Cu ce te poţi lăuda? Meriţi tu ceva? Tu nu meriţi nimic! Cu ce te te poţi lăuda? Cu legea faptelor? Este total exclusă lauda! Tu eşti iertat nu pentru faptele tale ci pentru că ai crezut în iertarea oferită de Isus, prin credinţă ai acceptat pe Isus Hristos ca şi Mântuitor personal.
Am ajuns la sfârşitul studiului şi vom vorbi despre expresia pe care Pavel o foloseşte spunând “fără faptele Legii”. Să citim Romani 3,28:
28. Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii.
Concluzia apostolului este clară, foarte clară. Legea are rolul ei bine definit în viaţa creştinului iar acest rol nu este de a-l face neprihănit, pentru a-l salva, şi de ce? Pentru că omul nu poate împlini Legea oricât de mult s-ar strădui, şi astfel nu poate câştiga neprihănirea, nu are cu ce să se laude, Legea nu te salvează, dar totuşi are rolul ei în viaţa creştinului. Problema creştinilor, mai exact a unora, este că ei cred că dacă sunt îndreptăţiţi prin credinţă, prin har, atunci nu mai este nevoie să mai împlinească Legea. Ei cred că împlinind Legea se pot salva prin propriile puteri. Alţii încercând contrariul fac tot posibilul să împlinească Legea pentru aşi asigura mântuirea, salvarea, susţinând că este necesar să ne străduim un pic pentru a-L ajuta pe Isus prin comportamentul nostru bun. Dar Pavel este clar când spune:
28. Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii.
Cel care spune aceste cuvinte este Pavel şi el susţine că omul este socotit neprihănit prin credinţă fără faptele Legii. Nu spune că nu există Lege, ci spune că Legea nu ajută cu nimic la neprihănire. Dar în acelaşi timp în versetul 31 spune:
31. Deci prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum! Dimpotrivă noi întărim Legea
Ce vorbe înţelepte, la început Pavel spune că suntem socotiţi neprihăniţi fără faptele Legii iar apoi continuă spunând că aceasta nu înseamnă că desfiinţăm Legea ci noi o întărim, o confirmăm, o împlinim…
Pavel te poate sfătui, Duhul îţi poate vorbi, dar numai dacă eşti umilit şi accepţi ca Duhul să te convingă de păcat Legea îşi face efectul în viaţa ta. Tu poţi să gândeşti tot ce vrei şi să faci ce vrei dar dacă nu îl laşi pe Duhul Sfânt să lucreze în inima ta totul este numai aramă sunătoare şi chimval zăngănitor. Autentica împlinire a Legii îi face efectul neprihănirii în viaţa ta numai prin ascultare şi călăuzire a Duhului la orice pas.
Dumnezeu să te binecuvânteze!
Traducere și tehnoredactare: Gabriel Radu
www.7adventist.com/studiu/
lectiuneazs@yahoo.com
