Gabriel Radu 9.7 Un gând de încheiere (st9 Biserica şi educaţia)
„Hristos nu a răspuns speranței celor care doreau o măreție lumească. în Predica de pe Munte, El a căutat să îndrepte ce se stricase printr o greșită educație și să le dea ascultătorilor Săi o dreaptă concepție despre împărăția și despre caracterul Său. Dar El n-a atacat direct rătăcirile oamenilor. El a văzut mizeria lumii adusă de păcat, dar nu le-a pus în față o descriere vie a stării lor de nelegiuire, l-a învățat lucruri nemărginit mai bune decât acelea pe care le cunoscuseră. Fără a combate ideile lor despre împărăția lui Dumnezeu, El le-a făcut cunoscute condițiile intrării în această împărăție, lăsându-i pe ei să tragă concluziile cu privire la natura ei. Adevărurile pe care El le-a învățat nu sunt de mai mică însemnătate pentru noi decât pentru mulțimea care-L urma pe Isus. Nu mai puțin ca ei, noi trebuie să învățăm principiile fundamentale ale împărăției lui Dumnezeu.” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, p. 299
Studiu la rând:
Ieremia 19-25
Evanghelizare, secţiunea 10, subcapitolul „Ajutorul acordat noilor credincioşi pentru a câştiga suflete”
1. Despre ce practică a poporului spune Domnul că nu-l trecuse prin minte?
2. Pe cine era poporul îndemnat să nu-l plângă și pe cine să-l plângă?
3. Ce nume avea să i se dea Odraslei lui David?
4. Pe cine și de ce i-a trimis Domnul „dis-de-dimineață”?
5. Care este „tratamentul” cel mai bun pe care îl poate oferi biserica pentru cei nou-convertiți?
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/
