Gabriel Radu 9.6 Creaţiunea în Scriptură (st9 Cartea Geneza şi facerea lumii (II))
7. Citeşte pasajele de mai jos şi arată cum au făcut referire autorii lor la istoria relatată în Geneza 1-11:
Matei 19:4,5; Marcu 10:6-9; Luca 11:50,51; Ioan 1:1-3; Faptele 14:15; Romani 1:20; 2 Corinteni 4:6; Efeseni 3:9; 1 Timotei 2:12-15; Iacov 3:9; 1 Petru 3:20; Iuda 11, 14; Apocalipsa 2:7; 3:14; 22:2,3
Isus şi toţi scriitorii Noului Testament fac referire la Geneza 1-11 ca fiind o relatare de încredere. Isus face referire la scrierile lui Moise şi la crearea bărbatului şi a femeii (Matei 19:4). Pavel foloseşte în mod repetat relatarea despre facerea lumii pentru a întări argumentele teologice pe care le prezintă în epistolele sale. El le spune învăţaţilor atenieni: „Dumnezeu, care a făcut lumea şi tot ce este în ea, este Domnul cerului şi al pământului şi nu locuieşte în temple făcute de mâini” (Faptele 17:24). Astfel, scriitorii Noului Testament au construit pe natura fundamentală a cărţii Geneza pentru a-i arăta cititorului modern importanţa acestui eveniment literal.
De exemplu, citiţi Romani 5. De cel puţin şase ori, Pavel îl leagă direct pe Adam de Isus (Romani 5:12,14-19). Adică el crede în existenţa literală a unui Adam istoric, poziţie care este compromisă în mod fatal când interpretarea literală a acestor versete este înlocuită de un model evoluţionist al originii.
Scriitorii Noului Testament, inspiraţi de Duhul Sfânt, şi Însuşi Domnul Isus au considerat că relatarea despre creaţiune este demnă de încredere. De ce anume am da dovadă dacă am crede altfel?
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/
