9.2 O comunitate nouă – Slujirea nevoiaşilor în biserica Noului Testament

Views

Claudia si Mihail Butoiu 9.2 O comunitate nouă (st9 Slujirea nevoiaşilor în biserica Noului Testament)

După înălţarea lui Isus şi revărsarea Duhului Sfânt la Cincizecime, grupul de credincioşi a crescut rapid şi a luat fiinţă biserica primară, o comunitate nouă, alcătuită din urmaşii lui Isus şi condusă iniţial de primii Săi ucenici. Totuşi această comunitate nouă nu era ceva ce inventaseră ei, ci era întemeiată pe învăţăturile şi lucrarea lui Isus şi se baza pe lunga istorie a poporului iudeu şi pe lucrarea profeţilor.

1. Care sunt elementele-cheie în descrierile bisericii primare? Faptele 2:42-47; 4:32-37

Deşi pare că israeliţii nu au reuşit niciodată să trăiască pe deplin conform modelului lăsat pentru o societate cinstită şi generoasă, biserica primară a luat în serios învăţătura care spunea: „Totuşi la tine să nu fie niciun sărac” (Deuteronomul 15:4). Una dintre exprimările practice ale credinţei lor era împărţirea resurselor materiale cu ceilalţi – vindeau terenurile şi dăruiau fondurile primite (Faptele 4:34 – 5:2) pentru a îngriji de nevoile fraţilor credincioşi, dar şi pentru a fi o binecuvântare pentru cei din afara comunităţii tinere, în special prin lucrarea de vindecare (Faptele 3:1-11; 5:12-16).

Totuşi această comunitate nu era o societate utopică, rezultatul imaginaţiei. Pe măsură ce numărul credincioşilor creştea, între ei au apărut şi tensiuni referitoare la administrarea resurselor, în special cu privire la împărţirea zilnică a hranei pentru văduve (Faptele 6:1). Ucenicii, care erau conducătorii din oficiu ai grupului, doreau să se concentreze pe predicarea Evangheliei. Pentru a rezolva problema iscată, a fost nevoie de puţină reorganizare.

Astfel, au fost numiţi şapte bărbaţi care să se ocupe de problemele practice ale credincioşilor. Probabil că aceasta a fost prima recunoaştere a diferitelor slujbe şi capacităţi care au fost exercitate în biserică; în acelaşi timp, aceasta demonstra importanţa slujirii practice pentru viaţa şi mărturia bisericii. „Principiile de evlavie şi de dreptate care trebuiau să-i călăuzească pe conducătorii poporului lui Dumnezeu în vremea lui Moise şi a lui David trebuiau să fie urmate şi de aceia cărora le fusese dată supravegherea nou-organizatei biserici a lui Dumnezeu în dispensaţiunea Evangheliei.” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, p. 95

Încearcă să îţi imaginezi cum a fost în biserica primară. Cum putem reflecta şi noi aceste principii astăzi?

Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/www.7adventist.com/studiu/www.7adventist.com/studiu/

9.2 O comunitate nouă – Slujirea nevoiaşilor în biserica Noului Testament

Despre autor
-