Florina si Ionut Sanda 8.4 Legea în cadrul legământului (Deuteronomul 10:12,13) (st8 Legea legământului)
Ce gânduri îţi vin în minte când te gândeşti la lege? Ofiţeri de poliţie, amenzi, judecători şi închisoare? Te gândeşti la restricţii, reguli, părinţi autoritari şi pedeapsă? Sau poate îţi vin în minte ordinea, armonia, stabilitatea? Ori poate chiar… dragostea?
Termenul ebraic torah, tradus cu „lege” în Biblia noastră, înseamnă „învăţătură” sau „îndrumare”. Termenul poate fi folosit cu referire la toate învăţăturile lui Dumnezeu, fie ele morale, civile, sociale sau religioase. El implică toate sfaturile înţelepte pe care Dumnezeu, în bunătatea Sa, i le-a dat poporului Său, ca acesta să aibă viaţă din belşug, atât din punct de vedere fizic, cât şi din punct de vedere spiritual. Nu este de mirare că psalmistul l-a numit binecuvântat pe omul care „care îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui” (Psalmii 1:2).
Când citim legea, sau torah, adică învăţăturile şi îndrumările consemnate în cărţile lui Moise şi care au devenit o parte a legământului cu Israel, rămânem impresionaţi de paleta largă de îndrumări. Legea atinge fiecare aspect al vieţii poporului Israel, de la agricultură la conducerea civilă şi de la relaţiile sociale la închinare.
3. De ce crezi că Dumnezeu i-a dat atâta învăţătură poporului Israel? În ce sens au fost învăţăturile acestea pentru „binele” lor? Deuteronomul 10:13
Rolul Legii în cadrul legământului a fost acela de a oferi îndrumare în noua viaţă a partenerului uman din legământ.
Locul ocupat de Lege în cadrul realităţii vii a relaţiei de legământ arăta că poporul Israel nu putea urma căile altor popoare. Evreii nu puteau trăi doar după legile naturale, după nevoile sau dorinţele umane sau chiar după necesităţile sociale, politice şi economice. Ei puteau continua să existe ca popor sfânt al lui Dumnezeu, ca împărăţie de preoţi şi ca „proprietate” a Lui doar printr-o ascultare fără compromis de voinţa descoperită a Celui care făcuse legământul, în toate domeniile vieţii.
Asemenea Israelului din vechime, adventiştii de ziua a şaptea au primit din abundenţă sfaturi referitoare la fiecare aspect al vieţuirii creştine, printr-o manifestare modernă a darului profetic. De ce ar trebui să vedem sfaturile acestea ca pe un dar de la Dumnezeu mai degrabă decât ca pe o limitare a gândirii independente şi a libertăţii de acţiune?
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/
