Gabriel Radu 8.3 Zilele creaţiunii (st8 Cartea Geneza şi facerea lumii (I))
În ultimii ani a existat tendinţa de a privi săptămâna creaţiei ca pe o metaforă, o pildă sau chiar un mit. Aceste idei au apărut odată cu teoria evoluţionismului, teorie care pretinde că viaţa pe planeta Pământ s-a dezvoltat de-a lungul multor ere. În această privinţă, Biblia ne învaţă că zilele creaţiunii, din Geneza 1, trebuie înţelese în sens literal, nu figurat.
3. Cum este folosit termenul „zi” în următoarele contexte? Geneza 1:3-5; Exodul 20:8-11
Cuvântul ebraic yôm, sau „zi”, este folosit adesea în relatarea despre facerea lumii cu referire la o zi literală. Nimic din relatarea despre facerea lumii din Geneza nu indică faptul că s-ar referi la altceva decât la o zi de douăzeci şi patru de ore, aşa cum înţelegem astăzi o zi. De fapt, unii cercetători care nu cred că zilele au fost cum sunt cele de astăzi vor recunoaşte totuşi că intenţia autorului a fost aceea de a face referire la astfel de zile.
Este interesant că Însuşi Dumnezeu a dat numele acestei unităţi de măsurare a timpului (Geneza 1:5). Yôm, sau zi, este definit prin fraza „a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă” (Geneza 1:5,8). Termenul este folosit la singular, nu la plural, făcând referire la o singură zi.
Astfel, cele şapte zile ale facerii lumii trebuie să fie înţelese ca o unitate completă de timp, introdusă de numeralul cardinal ‘echad („o”) urmată de numeralele ordinale (a doua, a treia, a patra etc.). Acest model indică o secvenţă consecutivă de zile, culminând cu ziua a şaptea. Nu există niciun indiciu în folosirea termenilor sau în forma de povestire care să indice vreun gol între aceste zile. Într-adevăr, cele şapte zile ale creaţiei sunt şapte zile în sensul în care le înţelegem noi astăzi.
De asemenea, sensul literal al zilei este înţeles şi mai clar în momentul în care Dumnezeu a scris porunca a patra cu degetul Lui, arătând că baza pentru odihna Sabatului zilei a şaptea se găseşte în secvenţa de şapte zile ale facerii lumii.
Facerea lumii din Geneza nu este singura creaţie menţionată în Biblie. Există o re-creare, la a doua venire, când Dumnezeu va „îmbrăca” trupul nostru muritor în nemurire „într-o clipă, într-o clipeală din ochi” (1 Corinteni 15:52). Dacă aşa va fi la revenirea lui Isus, este clar că Dumnezeu nu a avut nevoie de miliarde de ani când a creat prima dată, aşa cum învaţă evoluţionismul teist.
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/
