Adelina Mihaila & Raul Nitu; ”8.1 Introducere in studiu (st5 De la robi la moştenitori)”
Textul de memorat: „Aşa că nu mai eşti rob, ci fiu; şi, dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor, prin Dumnezeu.” (Galateni 4:7)
Pavel le spune galatenilor că ei nu ar mai trebui să trăiască şi să se poarte ca nişte robi, ci ca nişte copii ai lui Dumnezeu, cu toate drepturile, privilegiile şi îndatoririle pe care le presupune acest statut – un adevăr pe care tânărul Martin Luther avea nevoie să-l audă. Pe măsură ce convingerea de păcat i s-a adâncit, el a căutat să obţină iertare şi pace prin propriile fapte. A dus o viaţă extrem de austeră, luptându-se ca, prin privarea de mâncare şi de somn şi prin biciuire, să-şi supună relele firii de care viaţa monahală nu reuşise să-l scape. Nu s-a dat înapoi de la niciun sacrificiu pentru a dobândi acea inimă curată care să-i poată oferi intrare la Dumnezeu. Era, cum avea el să spună ulterior, un călugăr cucernic care respecta cu stricteţe regulile ordinului său şi, cu toate acestea, nu avea pace în suflet. „Dacă ar fi fost vreodată posibil ca un călugăr să câştige raiul prin faptele sale monahale, atunci desigur că eu aşfi fost acela.” Calea aceasta nu l-a dus nicăieri.
Abia mai târziu, când a început să înţeleagă adevărul despre mântuirea în Hristos, aşa cum este el prezentat în Galateni, a început să se simtă liber din punct de vedere spiritual şi să aibă speranţa mântuirii. Şi, de atunci încoace, lumea noastră nu a mai fost aceeaşi.
Duminică, 13 august – Statutul nostru în Hristos
1. Cum ne ajută Galateni 3:25,26, să înţelegem care este relaţia noastră cu Legea acum, după ce am fost răscumpăraţi de Isus?
Cuvântul căci de la începutul versetului 26 ne arată că Pavel face o legătură directă între acest verset şi versetul anterior. După cum fiul unui stăpân ieşea de sub tutela pedagogului când ajungea la majorat, tot la fel, spune Pavel, cei care au venit la credinţa în Hristos nu mai sunt minori; relaţia lor cu Legea s-a schimbat, deoarece ei sunt acum „fii” adulţi ai lui Dumnezeu.
Pavel nu se referă aici numai la bărbaţi, ci le include şi pe femei în această categorie a „fiilor” lui Dumnezeu (Galateni 3:28). El foloseşte cuvântul „fii” în loc de „copii”, pentru că are în minte faptul că moştenirea de familie era lăsată copilului de parte bărbătească şi totodată faptul că expresia „fiii lui Dumnezeu” era titlul special pe care îl purtau israeliţii în Vechiul Testament (Deuteronomul 14:1; Osea 11:1). Acum, în Hristos, şi neamurile puteau să se bucure de relaţia specială cu Dumnezeu, la care avuseseră acces numai israeliţii.
2. De ce este botezul un eveniment atât de important? Galateni 3:27,28; Romani 6:1-11; 1 Petru 3:21.
Pentru Pavel, botezul este decizia radicală de a ne uni viaţa cu Hristos. În Romani 6, el descrie botezul prin intermediul simbolului unirii noastre cu Isus atât în moartea Sa, cât şi în învierea Sa. În Galateni, el apelează la o altă imagine: botezul este actul „îmbrăcării” cu Hristos. Cuvintele lui ne trimit cu gândul la frumoasele pasaje din Vechiul Testament care vorbesc despre hainele neprihănirii şi ale mântuirii (Isaia 61:10; Iov 29:14). „Pavel consideră că botezul este momentul în care Hristos îl acoperă pe credincios ca o haină. Deşi nu întrebuinţează acest termen, el descrie aici neprihănirea care le este acordată credincioşilor.” – Frank J. Matera, Galatians, p. 145
Prin unirea noastră cu Hristos, simbolizată prin botez, Tatăl ne priveşte ca pe copiii Săi. Hristos este „sămânţa lui Avraam” şi, prin urmare, credincioşii, ca „împreună-moştenitori cu Hristos” (Romani 8:17), sunt moştenitori ai tuturor făgăduinţelor legământului făcut cu Avraam şi urmaşii lui.
Ce schimbare trebuie să se vadă în viaţa celor ce au experimentat această nouă relaţie?
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
