Gabriel Radu 7.3 Complotul împotriva lui Daniel (st7 Din groapa leilor în prezenţa îngerilor)
2. Ce gândire stătea în spatele decretului dat de Darius? Cum arată el lipsa de profunzime a împăratului? Daniel 6:6-9
Darius poate părea lipsit de judecată promulgând un decret pe care în curând ar vrea să îl retragă. El a căzut în capcana întinsă de dregători, care au fost suficient de iscusiţi ca să se folosească de circumstanţele politice din noua împărăţie. Darius a centralizat guvernarea şi a numit o sută douăzeci de dregători pentru ca administraţia să fie mai eficientă. Totuşi o astfel de acţiune implica şi anumite riscuri pe termen lung. Un guvernator cu influenţă putea cu uşurinţă să stârnească o răscoală şi să dezbine împărăţia. Tocmai de aceea, o lege care să îi oblige pe toţi să se plece doar înaintea împăratului timp de treizeci de zile părea o strategie bună de a stimula loialitatea faţă de împărat şi, astfel, de a preveni orice fel de răzvrătire. Dar dregătorii l-au păcălit pe împărat, spunându-i că o astfel de propunere are susţinerea tuturor guvernatorilor, căpeteniilor, dregătorilor, sfetnicilor şi sfătuitorilor – un neadevăr evident, deoarece Daniel nu era inclus. Mai mult, ideea de a fi tratat ca un dumnezeu probabil că i-a părut atrăgătoare împăratului.
Nu există nicio dovadă că împăraţii persani ar fi pretins vreodată să aibă statut divin. Mai degrabă decretul ar fi putut avea scopul de a-l face pe împărat singurul reprezentant al zeilor timp de treizeci de zile; cu alte cuvinte, rugăciunile trebuiau prezentate prin el înaintea zeilor. Din nefericire, împăratul nu a cercetat motivele din spatele propunerii. Astfel, el nu şi-a dat seama că legea care se presupunea că ar dori să împiedice orice conspiraţie era ea însăşi o conspiraţie pentru a-l ataca pe Daniel.
Două aspecte ale acestei legi merită atenţia noastră. În primul rând, dacă nu respectai porunca, pedeapsa era să fii aruncat în groapa cu lei. Deoarece acest fel de pedeapsă nu mai este atestată niciunde, probabil că a fost o sugestie ad-hoc a vrăjmaşilor lui Daniel. Monarhii din Orientul Apropiat din vechime puneau lei în cuşti pentru a-i elibera în anumite ocazii pentru vânătoare. Aşa că nu duceau lipsă de lei care să sfâşie pe oricine ar fi îndrăznit să calce porunca împăratului, în al doilea rând, porunca nu putea fi schimbată. Natura imuabilă a „legii mezilor şi perşilor” mai este menţionată şi în Estera 1:19 şi 8:8. Diodorus Siculus, istoric grec din Antichitate, menţionează o ocazie în care Darius al III-lea (a nu fi confundat cu Darius menţionat în cartea Daniel) s-a răzgândit, dar nu a mai putut revoca o pedeapsă cu moartea rostită în dreptul unui om nevinovat.
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/
