Gabriel Radu 6.6 Căderea Babilonului (st6 De la aroganţă la distrugere)
5. Ce putem învăţa despre căderea Babilonului lui Belşaţar care să ne îndrepte atenţia către căderea Babilonului din timpul sfârşitului? Daniel 5:29-31; Apocalipsa 14:8; 16:19; 18:2
În ciuda defectelor sale, Belşaţar era un om de cuvânt. Deşi primise veşti proaste, el a fost mulţumit de tâlcuirea lui Daniel şi i-a dat recompensa promisă. Recunoscând adevărul soliei lui Daniel, implicit, împăratul a recunoscut existenţa Dumnezeului lui Daniel. Interesant că acum Daniel a acceptat darurile pe care înainte le refuzase, probabil pentru că acum ele nu îi mai puteau influenţa tâlcuirea. Mai mult, în acel moment darurile împăratului erau fără valoare, întrucât imperiul era pe punctul de a cădea. Probabil ca un semn de curtoazie, profetul a acceptat recompensele, ştiind că urma să fie al treilea în împărăţie doar pentru câteva ore.
Aşa cum a fost anunţat de profet, Babilonul a căzut. Rapid. Împăratul şi curtenii încă beau când cetatea a căzut fără luptă. Herodot spune că persanii au săpat un canal şi au deviat apele Eufratului, iar ei au intrat în cetate prin albia râului, în aceeaşi noapte, Belşaţar a fost omorât. Tatăl lui, împăratul Nabonid, deja părăsise cetatea şi mai târziu s-a predat perşilor. Aşa a luat sfârşit cel mai cunoscut imperiu pe care l-a avut această lume. Babilonul, capul de aur, nu mai exista.
„Lui Belşaţar i-au fost oferite mai multe ocazii de a cunoaşte şi de a face voia lui Dumnezeu. El îl văzuse pe bunicul lui, Nebucadneţar, alungat dintre oameni. A văzut cum mintea cu care monarhul se lăudase atât de mult i-a fost luată de Cel care i-o dăduse. El văzuse cum împăratul a fost alungat din împărăţie şi dus printre fiarele pământului. Dar iubirea de distracţii şi proslăvirea eului au şters lecţiile pe care Belşaţar nu ar fi trebuit să le uite niciodată şi, astfel, el a făcut aceleaşi păcate care aduseseră pedeapsa asupra lui Nebucadneţar. El a irosit oportunităţi care i-au fost acordate în mod milostiv, neglijând să folosească ocaziile care îi stăteau la dispoziţie pentru a cunoaşte adevărul.” – Ellen G. White, Bibie Echo, 25 aprilie 1898
Ce ocazii avem noi de a „cunoaşte adevărul”? Ce înseamnă acest lucru? Cunoaştem tot adevărul pe care trebuie să îl ştim? Când putem spune acest lucru?
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/
