6.5 Natura noastră păcătoasă – st6 De ce este nevoie de interpretare?

Views


Gabriel Radu 6.5 Natura noastră păcătoasă (st6 De ce este nevoie de interpretare?)

4. Ce i-a împiedicat uneori pe oameni să accepte adevărul? Ce avertizări ne sunt prezentate în următoarele situaţii? Ioan 9:39-41; 12:42,43

Este uşor să privim înapoi cu dispreţ la conducătorii religioşi care L-au respins pe Isus în ciuda unor dovezi atât de puternice. Totuşi, trebuie să fim atenţi ca nu cumva să avem şi noi aceeaşi atitudine faţă de Cuvântul Său.

Fără îndoială că păcatul a schimbat şi a produs o ruptură în relaţia noastră cu Dumnezeu. Păcatul pătrunde în toate experienţele noastre. El ne afectează şi capacitatea de a interpreta Scriptura. Nu doar procesele gândirii au început să fie folosite pentru păcat, ci şi mintea, şi gândurile noastre au fost pângărite de păcat şi, astfel, nu mai sunt receptive la adevărul lui Dumnezeu. Urmările acestei pângăriri în gândirea noastră sunt mândria, autoamăgirea, îndoiala, distanţarea şi neascultarea.

Cel mândru se înalţă pe sine mai presus de Dumnezeu şi de Cuvântul Său. Aceasta se întâmplă din cauză că mândria îl face pe om să pună accentul pe gândirea omenească, transformând-o în arbitrul final al adevărului, chiar şi al adevărurilor de pe paginile Scripturii. O astfel de atitudine diminuează autoritatea Scripturii.

Unii oameni au tendinţa să ia seama doar la acele idei care li se par atractive, chiar dacă sunt în contradicţie cu voia lui Dumnezeu care ne-a fost descoperită. Domnul ne-a avertizat însă cu privire la pericolul autoamăgirii (Apocalipsa 3:17). Păcatul atrage şi îndoiala, determinându-ne să şovăim şi să fim tentaţi să nu mai credem Cuvântul lui Dumnezeu. Atunci când porneşti la drum având îndoieli, interpretarea textului biblic nu îţi va aduce niciodată convingere. Însă cel care are îndoieli va începe să se înalţe într-o poziţie în care îşi permite să hotărască ce este acceptabil în Biblie şi ce nu, o poziţie foarte periculoasă.

Noi ar trebui să abordăm Biblia cu credinţă şi cu supunere, nu cu o atitudine de critică şi de îndoială. Mândria, autoamăgirea şi îndoiala duc la îndepărtarea de Dumnezeu şi de Biblie şi aceasta, fără îndoială, că va duce la neascultare, adică la a nu fi dispus să urmezi voia lui Dumnezeu care ţi-a fost descoperită.

Ai luptat vreodată împotriva convingerii pe care ai avut-o după ce ai citit în Biblie – adică, ţi-a fost arătat foarte clar – să faci un lucru, dar tu ai vrut altceva? Ce s-a întâmplat şi ce ai învăţat din acea experienţă?

Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/

6.5 Natura noastră păcătoasă – st6 De ce este nevoie de interpretare?

Despre autor
-