Gabriel Radu 6.4 „Cum ai căzut din cer…” (Isaia 14) (st6 Demascare şi judecată)
Ca răspuns la căderea Babilonului (Isaia 13), prin care poporul lui Dumnezeu este eliberat (Isaia 14:1-3), în versetele 4-23 este rostit în mod figurat un reproş batjocoritor (vezi şi Mica 2:4; Habacuc 2:6) împotriva împăratului Babilonului. Ironizarea este poetică, nu trebuie luată literal. Nu este un comentariu despre starea celor morţi, ci un mod dramatic de a-i spune semeţului împărat că va fi doborât, ca şi alţi monarhi mândri dinaintea lui.
3. Cum ar putea pasajul din Isaia 14:12-14 să i se aplice împăratului Babilonului?
Împăraţii babilonieni nu au fost modeşti (Daniel 4, 5). Dar aspiraţia de a fi „ca Cel Preaînalt” (Isaia 14:14) întrece şi cel mai trufaş ego. Deşi pretindeau că au legături strânse cu zeii, împăraţii le erau supuşi, lucru demonstrat vizibil în fiecare an, în a cincea zi a festivalului de Anul Nou babilonian, când împăratul trebuia să îşi dea jos însemnele regale înainte de a se apropia de statuia lui Marduk, pentru ca regalitatea să-i poată fi reafirmată. Ideea de a înlocui chiar şi un zeu minor era văzută ca nebunească şi sinucigaşă.
Şi în Ezechiel 28, aroganţa sfidătoare până la cer este identificată cu conducătorul cetăţii. Totuşi, nu este doar descrierea unui monarh pământesc, Dumnezeu arată către altcineva: mândrul potentat era în Eden, un heruvim ocrotitor pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, fiind fără prihană din ziua în care a fost creat şi până când s-a găsit păcatul în el şi a fost izgonit; el va fi nimicit în foc (Ezechiel 28:12-18). Termenii de aici sunt atât de figurativi, încât, dacă ar fi vorba de un om, nu ar avea sens. Însă Apocalipsa 12:7-9 vorbeşte despre o fiinţă puternică aruncată din cer împreună cu îngerii săi: „Satana, acela care înşală întreaga lume”, cel care a înşelat-o pe Eva în Eden (Geneza 3). Satana are o imaginaţie plină de trufie (Ezechiel 28:2). Moartea lui va dovedi că nu este dumnezeu. Spre deosebire de Isus Hristos, Satana va pieri în mijlocul mării de foc (Apocalipsa 20:10), pentru a nu mai întina vreodată universul.
Compară Isaia 14:13,14 cu Matei 11:29, Ioan 13:5 şi Filipeni 2:5-8. Ce ne spun aceste texte despre caracterul lui Dumnezeu şi cel al lui Satana? Cum priveşte Domnul mândria, aroganţa şi dorinţa după supremaţie?
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/
