6.3 Înţelegerea cu privire la ţara promisă (Geneza 35:12) – st6 Sămânţa lui Avraam

Views


Gabriel Radu 6.3 Înţelegerea cu privire la ţara promisă (Geneza 35:12) (st6 Sămânţa lui Avraam)

Făgăduinţa despre o ţară care avea să fie dată poporului lui Dumnezeu, Israel, i-a fost făcută mai întâi lui Avraam şi apoi le-a fost repetată lui Isaac şi lui Iacov. Cuvintele lui Iosif de pe patul de moarte au fost o reiterare a acestei făgăduinţe (Geneza 50:24). Totuşi, Dumnezeu l-a înştiinţat pe Avraam că aveau să treacă „patru sute de ani” până ce sămânţa lui avea să ia în stăpânire ţara (Geneza 15:13,16). Împlinirea făgăduinţei a început în zilele lui Moise şi ale lui Iosua. Moise a repetat porunca divină: „Vedeţi, v-am pus ţara înainte, intraţi şi luaţi în stăpânire ţara” (Deuteronomul 1:8).

2. Citeşte Deuteronomul 28:1,15. Ce implică aceste cuvinte? Pe scurt, ţara avea să le fie dată ca parte a legământului. Un legământ implică obligaţii. Care au fost obligaţiile poporului Israel?

Prima parte a pasajului din Deuteronomul 28 prezintă binecuvântările pe care aveau să le primească israeliţii dacă făceau voia lui Dumnezeu. Cealaltă secţiune a capitolului vorbeşte despre blestemele care aveau să vină peste ei dacă nu făceau voia lui Dumnezeu. Blestemele acestea „erau în mare măsură, dar nu întregime, cauzate de faptul că i s-a permis păcatului să lucreze propriile rezultate rele. […] «Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea lui pământească putrezirea» (Galateni 6:8). La fel ca apa care, dacă este lăsată să curgă, nu va înceta să o facă până nu-şi va atinge nivelul; asemenea ceasului care, dacă este lăsat să bată, nu va înceta să funcţioneze până când nu se va opri de tot; asemenea pomului care, dacă este lăsat să crească, va aduce rod, şi păcatul are un nivel de atins, un traseu de parcurs, un rod care trebuie să se coacă, iar «sfârşitul acestor lucruri este moartea» (Romani 6:21).” – The Pulpit Commentary: Deuteronomy, H.D.M. Spence şi Joseph S. Exell editori, 1890, vol. 3, p. 439.

Niciuna dintre făgăduinţele care aveau în vedere ţara nu era necondiţionată. Ele au fost date ca parte a legământului. Poporul Israel trebuia să-şi facă partea lui. În caz contrar, făgăduinţele puteau fi anulate. Domnul a spus foarte clar, şi nu doar o dată, că, dacă israeliţii nu aveau să asculte, ţara urma să le fie luată. Citeşte Leviticul 26:27-33. Domnul nu putea fi mai explicit de atât.

În calitate de creştini, noi aşteptăm să primim promisele locuri din cerul cel nou şi de pe pământul cel nou. Ele ne-au fost făgăduite tot aşa cum le-a fost făgăduită evreilor ţara promisă. În acelaşi timp, există nişte condiţii pentru a ajunge acolo. Care sunt condiţiile acestea, în special în contextul mântuirii prin credinţă?

Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/

6.3 Înţelegerea cu privire la ţara promisă (Geneza 35:12) – st6 Sămânţa lui Avraam

Despre autor
-