5.2 „Şi Eu vă voi da odihnă” – st5 „Veniţi la Mine…”

Views


Gabriel Radu 5.2 „Şi Eu vă voi da odihnă”iu (st5 „Veniţi la Mine…”)

1. În Matei 11:20-28, Isus spune: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.” Care este contextul acestei afirmaţii? Cum ne dă Isus odihnă?

Aşa cum facem şi noi, Isus nu a vorbit niciodată în afara unui context. Pentru a-L înţelege, avem nevoie să pricepem contextul specific al fiecărei afirmaţii particulare, în special dacă vrem să evităm să înţelegem greşit.

Matei 11 constituie un punct de cotitură în evanghelia cu acelaşi nume. Afirmaţiile prin care sunt denunţate importante cetăţi din Galileea sunt cele mai dure întâlnite până acum în această carte. Isus nu linguşeşte; pune degetul pe rană, acolo unde doare; El Se asociază cu oamenii „greşiţi”, cu cine nu trebuie (Matei 9:9-13); afirmaţia Lui că poate ierta păcatele este scandaloasă în ochii liderilor religioşi (Matei 9:1-8).

De fapt, Isus le spune oamenilor nişte cuvinte extrem de condamnatoare, până acolo că îi compară, în mod defavorabil, cu Sodoma, văzută atunci (ca şi astăzi) ca un loc al nelegiuirii crunte. „De aceea vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei decât pentru tine” (Matei 11:24).

Tensiunile cresc – şi totuşi, în mijlocul tuturor acestor lucruri, Isus linişteşte situaţia şi oferă adevărata odihnă. El poate face astfel pentru că „toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu” (Matei 11:27). Puterea şi autoritatea lui Isus de a da odihnă se întemeiază pe divinitatea Lui şi pe faptul că El este una cu Tatăl. Ca să putem veni la El să ne descărcăm poverile, trebuie ca, mai întâi, să înţelegem că nu le putem duce singuri. De fapt, cei mai mulţi dintre noi nu vom veni dacă nu ne vom recunoaşte adevărata stare. Invitaţia lui Isus se bazează pe sentimentul nevoii, al insuficienţei personale.

Afirmaţia Sa din Matei 11:28 începe cu un imperativ, în textul grecesc original. „Veniţi” nu este opţional; „veniţi” constituie precondiţia pentru a găsi odihnă. „Veniţi” înseamnă că avem nevoie să predăm controlul. Într-un timp când putem să controlăm foarte comod multe lucruri în viaţa noastră cu ajutorul telefoanelor inteligente, a veni la Isus nu este tendinţa firească. De fapt, predarea reprezintă pentru majoritatea oamenilor partea cea mai grea din viaţa de creştin.

Ne place să vorbim, şi pe bună dreptate, despre tot ce face Dumnezeu pentru noi în Hristos şi despre faptul că nu ne putem salva singuri, iar lucrul acesta este adevărat. Dar, în cele din urmă, noi tot trebuie să facem alegerea conştientă de a „veni” la Isus, ceea ce înseamnă să ne predăm Lui. Aici este punctul în care realitatea liberului-arbitru devine centrală în viaţa creştinului.

Ce povară duci? Cum poţi învăţa să I-o predai lui Isus şi să experimentezi odihna pe care El o oferă şi care L-a costat atât de mult?

Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/

5.2 „Şi Eu vă voi da odihnă” – st5 „Veniţi la Mine…”

Despre autor
-