Claudia Mihăilă & Emanuel Grecu 5.2 Sacrificiul suprem (st5 Hristos în sanctuarul ceresc)
Duminică, 28 iulie – Un apel la dreptate repetat iar şi iar
În ciuda planului detaliat al lui Dumnezeu pentru poporul Său, israeliţii rareori au trăit la înălţimea chemării lor. La doar câteva generaţii după ce au ajuns în ţara promisă, ei au cerut un împărat „cum au toate neamurile” (1 Samuel 8:5).
1. Care a fost răspunsul lui Samuel la cererea lor de a avea un împărat? 1 Samuel 8:10-18
Samuel si-a dat seama că acesta era un pas spre asemănarea cu celelalte naţiuni şi în alte aspecte. El a încercat să îl sfătuiască pe primul împărat, Saul, dar curând profeţia lui a devenit realitate. Chiar în cele mai bune vremuri, David şi Solomon nu au scăpat de ispite, de corupţie şi de abuzul de putere.
În timpul domniilor regilor din Israel şi Iuda, Dumnezeu a trimis profeţi care să le facă cunoscută voia Lui şi să le aducă aminte conducătorilor şi poporului de responsabilităţile faţă de membrii uitaţi ai societăţii.
În scrierile profeţilor, vedem un apel continuu şi repetat la a trăi corect şi a face dreptate. Arătând necredincioşia lui Israel şi a conducătorilor săi, profeţii erau un glas sonor şi insistent în favoarea celor care nu puteau vorbi, în special a celor care erau afectaţi direct de nerespectarea voii lui Dumnezeu.
Meditând la ardoarea profeţilor din Vechiul Testament, A.J. Heschel o pune în contrast cu starea noastră de automulţumire: „Lucrurile care îi înspăimântau pe profeţi sunt întâlnite şi în zilele noastre peste tot în lume… Faptul că ei nu puteau să rabde nedreptatea poate părea exagerat. Şi noi suntem martori la fapte de nedreptate, ipocrizie, falsitate, crime, sărăcie, dar rareori suntem indignaţi sau prea tulburaţi. Pentru profeţi, chiar şi o faptă minoră de nedreptate avea proporţii cosmice.” – The Prophets, 1962, pp. 3-4
Vorbind în Numele lui Dumnezeu, aceşti profeţi ne ajută să vedem nedreptatea şi suferinţa din lume prin ochii Săi plini de tristeţe. Dar zelul lor este şi o chemare la acţiune – să lucrăm cu Dumnezeu pentru a uşura suferinţa şi a îndepărta asuprirea şi întristarea celor din jurul nostru.
Cum încercăm şi noi uneori să fim la fel ca „celelalte popoare” în moduri care ar putea fi dăunătoare pentru noi şi pentru ceilalţi?
