Gabriel Radu 4.5 Raţiunea (st4 Biblia – sursa de autoritate a credinţei noastre)
6. De ce este atât de important să supunem gândurile noastre ascultării de Hristos? De ce frica de Domnul este începutul înţelepciunii? 2 Corinteni 10:5,6; Proverbele 1:7; 9:10
Dumnezeu ne-a dat capacitatea de a gândi. Fiecare activitate omenească şi fiecare argument teologic ne solicită capacitatea de a gândi şi de a formula concluzii. Noi nu susţinem o credinţă iraţională. Dar, odată cu Iluminismul secolului XVIII, oamenii i-au atribuit raţiunii umane un rol nou şi dominant, în special în Vest, rol care trece dincolo de capacitatea noastră de a gândi şi de a ajunge la concluzii corecte.
Unii consideră că toată cunoştinţa omenirii se bazează pe experienţa senzorială, în timp ce alţii consideră că raţiunea omului este sursa principală a cunoştinţei. Această abordare, numită raţionalism, susţine că adevărul nu este senzorial, ci intelectual şi provine din raţiune. Cu alte cuvinte, există anumite adevăruri pe care doar raţiunea noastră le poate discerne direct. Astfel, raţiunea omului devine testul şi norma pentru adevăr. Ea devine noua autoritate în faţa căreia totul trebuie să se plece, inclusiv autoritatea bisericii şi chiar şi autoritatea Bibliei. Tot ceea ce nu era de la sine înţeles pentru raţiunea omului a fost dat la o parte şi legitimitatea sa, pusă sub semnul întrebării. Această atitudine a fost aplicată multor părţi din Biblie. Toate minunile, crearea lumii în şase zile, naşterea lui Isus din fecioară sau învierea în trup, nu au mai fost considerate adevărate şi demne de încredere.
Dar să nu uităm că până şi puterea de a raţiona este afectată de păcat şi trebuie să fie adusă sub stăpânirea lui Hristos. Oamenii au o înţelegere întunecată şi s-au îndepărtat de Dumnezeu (Efeseni 4:18). Noi avem nevoie să fim iluminaţi de Cuvântul Său. Mai mult, faptul că Dumnezeu este Creatorul nostru sugerează că, din punct de vedere biblic, raţiunea noastră nu a fost creată să funcţioneze independent sau autonom de Dumnezeu. Ci „începutul înţelepciunii este frica de Domnul” (Proverbele 9:10, vezi şi 1:7). Doar atunci când acceptăm descoperirea lui Dumnezeu, revelată în Cuvântul Său scris, ca fiind mai presus de orice în viaţa noastră şi suntem dispuşi să urmăm ce este scris în Biblie, doar atunci putem raţiona corect.
În urmă cu multe secole, preşedintele american Thomas Jefferson şi-a făcut o versiune proprie a Noului Testament, eliminând tot ce era împotriva raţiunii, după părerea lui. A scos aproape toate minunile lui Isus, inclusiv învierea Sa. Ce ar trebui să ne înveţe acest lucru despre limitele raţiunii umane în înţelegerea adevărului?
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/
