4.2 Chipul de aur – st4 Din cuptor la palat

Views


Gabriel Radu 4.2 Chipul de aur (st4 Din cuptor la palat)

1. Ce anume l-a motivat pe împărat să facă acest chip? Daniel 3:1-7

A trecut o vreme din momentul când împăratul a avut visul şi până a făcut chipul. Totuşi se pare că împăratul nu a mai putut uita visul şi faptul că Babilonul era sortit să fie înlocuit de alte puteri. Nemulţumit să fie doar capul de aur, împăratul a dorit să fie reprezentat de un trup întreg de aur pentru a le transmite supuşilor săi ideea că împărăţia lui va rezista în toată istoria.

Această atitudine semeaţă ne aminteşte de constructorii Turnului Babei, care, în aroganţa lor, au încercat să îl sfideze pe Dumnezeu. La fel de arogant a fost şi Nebucadneţar. El a realizat multe ca împărat al Babilonului şi nu putea trăi cu gândul că împărăţia lui va trebui să dispară. Astfel, într-un efort de a se autoînălţa, el a poruncit să fie făcută o statuie care să simbolizeze puterea lui şi prin care să îşi asigure credincioşia supuşilor săi. Deşi nu este clar dacă acest chip îl preînchipuia chiar pe împărat sau o zeitate, să ţinem cont de faptul că, în Antichitate, linia care despărţea sfera politică de cea religioasă, chiar dacă exista, era adesea neclară.

De asemenea, să nu uităm că Nebucadneţar a avut două ocazii de a-L cunoaşte pe Dumnezeu. Prima, el i-a pus la probă pe tinerii evrei şi i-a găsit de zece ori mai înţelepţi decât toţi înţelepţii Babilonului. Apoi, după ce toţi ceilalţi învăţaţi nu au reuşit să îi relateze visul, Daniel i-a spus chiar gândurile lui, visul şi interpretarea visului. În cele din urmă, împăratul a recunoscut superioritatea Dumnezeului lui Daniel. Surprinzător este faptul că aceste lecţii de teologie nu l-au împiedicat pe Nebucadneţar să se întoarcă la idolatrie. De ce? Cel mai probabil, din cauza mândriei. Fiinţele umane păcătoase nu doresc să recunoască faptul că realizările lor materiale şi intelectuale sunt zadarnice şi sortite pieirii. Uneori poate şi noi acţionăm ca nişte mici nebucadneţari, acordând prea multă atenţie realizărilor şi uitând cât de neimportante sunt acestea în comparaţie cu veşnicia.

Cum putem învăţa să nu cădem, în vreun mod subtil, în capcana în care a căzut Nebucadneţar?

Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/

4.2 Chipul de aur – st4 Din cuptor la palat

Despre autor
-