Gabriel Radu 4.1 Introducere in studiu (st4 Puterea rugăciunii de mijlocire)
Credincioşii din bisericile Noului Testament au simţit nevoia de rugăciune. „După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală” (Faptele 4:31). Ucenicii s-au rugat. Au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi apoi au predicat Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală şi încredere.
A existat o relaţie directă între rugăciuni, umplerea cu Duhul Sfânt şi proclamarea cu putere a Cuvântului lui Dumnezeu. „Ei [ucenicii] nu au cerut o binecuvântare care să le servească numai lor. Asupra lor apăsa povara salvării sufletelor. Ei au înţeles că Evanghelia trebuia să fie dusă lumii şi, în vederea acestui lucru, cereau puterea pe care le-o făgăduise Domnul Hristos.” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, p. 37
Atunci când Îl căutăm pe Dumnezeu şi mijlocim pentru alţii, El lucrează în inima noastră pentru a ne atrage mai aproape de Sine, oferindu-ne înţelepciune divină ca să ajungem la oameni şi să-i aducem în Împărăţia Sa (Iacov 1:5). Dumnezeu lucrează şi în viaţa lor pe căi pe care noi nu le putem vedea şi nici măcar înţelege uneori, tot cu scopul de a-i atrage la Sine (1 Ioan 5:14-17).
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/
