Gabriel Radu 3.4 Ambiţia (st3 Rădăcinile neliniştii)
Studierea ultimei săptămâni din lucrarea de slujire a lui Isus pe pământ, dinaintea crucificării Sale, este întotdeauna un izvor de încurajare şi de inspiraţie. Aceasta ne oferă şi un exemplu despre modul în care neliniştea şi ambiţia îi conduc pe oameni să facă şi să spună lucruri nechibzuite.
4. Citeşte Luca 22:14-30 şi gândeşte-te ce a simţit Isus când i-a auzit pe ucenici certându-se, în timpul acelei cine solemne, cu privire la care dintre ei trebuia socotit cel mai mare (Luca 22:24). De ce ucenicii s-au lăsat distraşi de la această ocazie memorabilă şi s-au concentrat pe măreţia omenească?
Rareori vorbim cu alţii despre cine este cel mai mare în biserica noastră, în familia noastră sau la locul nostru de muncă. S-ar putea să ne gândim mult la acest lucru, dar, în realitate, cine vorbeşte deschis?
Nu era prima dată când această întrebare era ridicată în comunitatea celor care-L urmau pe Isus. În Matei 18:1 o regăsim formulată de ucenici într-un mod mai abstract: „Cine este mai mare în Împărăţia cerurilor?” Răspunsul lui Isus implică o lecţie practică, un exemplu concret. Cheamă un copil şi îl aşază în centrul grupului. Ochii sunt larg deschişi; sprâncenele sunt ridicate. Acţiunea lui Isus necesită o explicaţie şi, în Matei 18:3, Învăţătorul o oferă: „Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.”
Convertirea este fundamentală pentru găsirea adevăratei odihne în Isus. Realizăm că avem nevoie de ajutor din afară. Dintr-odată ne dăm seama că nu ne putem baza pe noi înşine, ci avem nevoie să ne bizuim pe Isus. Trăim experienţa transformării valorilor şi a ambiţiilor noastre. Isus le spune ucenicilor: Aveţi încredere în Mine şi bizuiţi-vă pe Mine ca acest copil. Adevărata măreţie înseamnă să renunţi la drepturile tale şi să îmbrăţişezi valorile Împărăţiei.
Din nefericire, se pare că ucenicii nu învăţaseră lecţia aceasta la momentul în care Isus a luat cu ei ultima cină. Ciorovăiala şi conflictele interne au stricat un moment de comuniune desăvârşită care nu avea să se mai repete niciodată.
Toate acestea chiar şi după ani petrecuţi cu Isus, lucrând cu Învăţătorul, ascultând şi învăţând la picioarele Lui? Ce exemplu trist despre cât de coruptă continuă să fie inima omului! Totuşi, dintr-o perspectivă mai pozitivă, gândeşte-te la realitatea mereu prezentă a harului Domnului, care, în ciuda discuţiei patetice din rândul urmaşilor Lui, nu renunţă la ei.
De ce aţintirea privirii asupra lui Isus pe cruce ar trebui să fie un remediu puternic împotriva dorinţei de înălţare de sine căreia îi cădem pradă cei mai mulţi?
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/
