Gabriel Radu 2.4 Legământul cu Avraam (st2 Abecedarul legământului)
„Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine” (Geneza 12:3).
3. Fă o lista cu toate făgăduinţele pe care Dumnezeu i le-a făcut lui Avraam. Geneza 12:1-3
4. Printre făgăduinţele acestea, Dumnezeu îi spune lui Avram şi că „toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine” (Geneza 12:3). Ce înseamnă aceasta? Cum au fost binecuvântate toate familiile pământului în Avraam? Vezi Galateni 3:6-9. În ce fel poţi vedea aici făgăduinţa despre Isus, Mesia? Vezi Galateni 3:29.
În prima revelaţie divină transmisă lui Avraam pe care o avem consemnată, Dumnezeu a promis că va intra într-o relaţie strânsă şi de durată cu el chiar înainte să folosească vreun limbaj care să denote întocmirea unui legământ. Referirile directe la legământul pe care Dumnezeu avea să-l facă apar mai târziu (Geneza 15:4-21; 17:1-14). Deocamdată, Dumnezeu propune o relaţie divino-umană de mare însemnătate. Acest „Eu voi…” care se repetă în Geneza 12:1-3 sugerează profunzimea şi măreţia ofertei lui Dumnezeu.
În plus, Avraam primeşte o singură poruncă, dar cu semnificaţie de test: „Ieşi!” El a ascultat prin credinţă (Evrei 11:8), dar nu pentru a obţine binecuvântările promise. Ascultarea lui a fost răspunsul la relaţia plină de iubire pe care Dumnezeu a dorit să o stabilească. Cu alte cuvinte, Avraam deja credea în Dumnezeu, deja se încredea în El şi avea credinţă în făgăduinţele Lui. Trebuie să fi fost aşa; altfel, de la bun început nu şi-ar fi părăsit familia şi pământul strămoşilor ca să se îndrepte spre locuri necunoscute. Prin ascultarea lui, le-a demonstrat credinţa sa atât oamenilor, cât şi îngerilor.
Chiar de atunci, Avraam a făcut cunoscută relaţia-cheie dintre credinţă şi fapte. Noi suntem mântuiţi prin credinţă, o credinţă care duce la fapte de ascultare. Făgăduinţa salvării vine prima, apoi urmează faptele. Deşi fără ascultare nu pot exista nici părtăşia legământului, nici vreo binecuvântare, ascultarea este răspunsul credinţei la ceea ce Dumnezeu a făcut deja. Credinţa aceasta ilustrează principiul din 1 Ioan 4:19: „Noi Îl iubim [pe Dumnezeu] pentru că El ne-a iubit întâi.”
Cum descoperă textul din Geneza 15:6 care este temelia tuturor făgăduinţelor legământului? De ce această binecuvântare este cea mai scumpă dintre toate?
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/
