Gabriel Radu 2.3 Legământul cu Noe (st2 Abecedarul legământului)
„Dar cu tine fac un legământ: să intri în corabie, tu şi fiii tăi, nevastă-ta şi nevestele fiilor tăi împreună cu tine” (Geneza 6:18).
În versetul de mai sus, cuvântul legământ apare pentru prima oară în Biblie şi, în contextul acesta, Dumnezeu îi spune lui Noe despre hotărârea Lui de a distruge pământul din cauza răspândirii masive a păcatului. Deşi această distrugere va veni printr-un potop universal, Dumnezeu nu uită de lumea pe care a creat-o. El rămâne în relaţia de legământ pe care a stabilit-o imediat după căderea în păcat. Acel divin „Eu” care vine cu propunerea legământului este El Însuşi temelia siguranţei lui Noe. În calitate de Dumnezeu care Îşi ţine legământul, Domnul promite să-i ocrotească pe cei care sunt dispuşi să trăiască într-o relaţie de credincioşie cu El, o relaţie care are drept urmare ascultarea.
2. A fost legământul cu Noe unilateral? Nu uita că noţiunea de legământ implică mai multe părţi contractuale. Avea şi Noe partea lui de respectat în cadrul înţelegerii? Care este lecţia pentru noi în răspunsul la aceste întrebări?
Dumnezeu îi spune lui Noe că urmează să fie un potop şi că lumea va fi nimicită. Dar Dumnezeu face o înţelegere cu Noe prin care îi promite să îi salveze pe el şi pe familia lui. Aşadar, miza este destul de mare, deoarece, dacă Dumnezeu nu Şi-ar fi ţinut promisiunea, orice ar fi făcut Noe tot ar fi fost şters de pe faţa pământului împreună cu restul lumii.
Dumnezeu a spus că El avea să facă un „legământ” cu Noe. Cuvântul în sine implică intenţia de a onora ceea ce spune cineva că va face. Nu este doar o afirmaţie capricioasă. Cuvântul este încărcat de angajament. Să presupunem că Domnul i-ar fi spus lui Noe: „Uite, lumea se va sfârşi printr-o revărsare mare de ape şi poate o să te salvez; sau poate nu. Între timp, fă asta şi asta, şi apoi vom vedea ce se va întâmpla, dar nu-ţi dau nicio garanţie!” O asemenea afirmaţie cu greu este însoţită de genul acela de asigurare şi de angajament care se găseşte chiar în cuvântul legământ.
Unii oameni susţin că potopul lui Noe nu a fost universal, ci doar o revărsare de ape locală. Dacă este aşa, atunci în contextul făgăduinţelor lui Dumnezeu din Geneza 9:15 (vezi şi Isaia 54:9), ori de câte ori are loc o inundaţie locală (si se pare că se întâmplă des), făgăduinţa legământului lui Dumnezeu este încălcată. Dar faptul că nu a mai fost niciun potop universal dovedeşte validitatea făgăduinţelor legământului lui Dumnezeu. Pe scurt, ce ne spune aceasta despre încrederea pe care o putem avea în promisiunile Sale?
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/
