Claudia Mihaila & Emanuel Grecu 2.1 Un gând de încheiere (st2 O lume mai buna)
O lume mai bună
STUDIUL 2 » 6 IULIE – 12 IULIE
Textul de memorat: „Să nu te răzbuni şi să nu ţii necaz pe copiii poporului tău. Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Eu sunt Domnul.” (Leviticul 19:18)
În harul Său, Dumnezeu a avut întotdeauna un popor cu care a menţinut o relaţie specială. În experienţele lui Enoh, Noe, Avraam, Isaac şi Iacov – printre alţii -, putem vedea dorinţa lui Dumnezeu de a reface relaţia cu omul, relaţie care fusese distrusă de păcat. Dar aceasta nu era doar pentru binele câtorva şi al familiilor lor. Faptul că ei au fost în legătură cu Dumnezeu şi au fost binecuvântaţi de El făcea parte dintr-un plan mai măreţ de restaurare a relaţiei şi de împărtăşire a binecuvântării cu alţii. Dumnezeu i-a spus lui Avraam: „Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare… şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine” (Geneza 12:2,3). Pentru că a fost binecuvântat, el putea fi o binecuvântare pentru alţii.
Această binecuvântare trebuia să vină prin poporul Israel şi, în cele din urmă, prin Mesia, care avea să Se nască din acel popor. Prin crearea poporului Israel, Dumnezeu dorea să lucreze prin întreaga naţiune. Astfel, El le-a dat legi, îndrumări, sărbători şi practici prin care să poată trăi astfel încât, ca unii care erau binecuvântaţi de Dumnezeu, să poată fi şi ei o binecuvântare pentru alţii.
Fără îndoială că acest principiu există şi astăzi.
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/
