Gabriel Radu 13.5 Un popor de credincioşi (Isaia 66:21) (st13 Renaşterea planetei Pământ)
Israeliţii erau o „împărăţie de preoţi şi un neam sfânt” (Exodul 19:6), cu preoţi puşi de-o parte, care-i reprezentau în calitate de conducători religioşi. Dar, Isaia spune că şi unii dintre neamuri vor deveni conducători religioşi.
8. Cum avea să afecteze această schimbare comunitatea de credincioşi reînnoită? Matei 28:19; Faptele 26:20; Galateni 3:28; Coloseni 3:11; 1 Timotei 3:16
În „noua ordine mondială” a lui Dumnezeu, neamurile nu doar că se vor uni cu poporului lui Dumnezeu, ci ele vor fi egale cu evreii într-o comunitate de credincioşi care va fi o „preoţie împărătească”. Prin urmare, distincţia dintre evrei şi neamuri va deveni irelevantă.
9. Când a fost împlinită această profeţie a lui Isaia?
Pavel, misionarul neamurilor, a declarat: „Nu mai este nici iudeu, nici grec […] fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus. Şi dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi «sămânţa» lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă” (Galateni 3:28,29).
Misiunea de a deveni moştenitori ai făgăduinţei şi deci parte a unei „preoţii împărăteşti” slăvite nu a fost încredinţată doar unui elitism îngâmfat, ci este o însărcinare şi pentru neamuri să se unească cu evreii în vestirea Evangheliei (1 Petru 2:9; compară cu Isaia 66:19). Înălţarea neamurilor nu i-a îndreptăţit pe evrei să murmure pentru că li se dădea şi lor aceeaşi răsplată. Nici neamurile nu erau îndreptăţite să îi trateze pe fraţii lor evrei cu lipsă de respect (Romani 11:17,18), cum nici muncitorii angajaţi „de dimineaţă” nu ar trebui să se uite de sus la cei angajaţi mai târziu (Matei 20:1-16). Evreii au fost primii cărora „le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu” (Romani 3:2).
În lumina jertfei Domnului Isus şi a însărcinării Evangheliei, de ce este respingător înaintea lui Dumnezeu orice fel de elitism spiritual, etnic sau politic?
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/
