Gabriel Radu 13.5 Odihnească-se în pace (st13 Odihna supremă)
De secole îndelungate, creştinii aşteaptă întoarcerea lui Hristos. Într-adevăr, ea este apogeul tuturor speranţelor noastre şi ale tuturor oamenilor credincioşi lui Dumnezeu din întreaga istorie.
6. Ce speranţă grandioasă se găseşte în versetele următoare, nu doar pentru poporul din vechime, ci şi pentru noi, astăzi? Evrei 11:13-16
În multe privinţe, aceste versete nu ar avea niciun sens dacă versiunea obişnuită şi cunoscută despre moarte ar fi adevărată. Despre ce vorbeşte pasajul? Ce este cu aceşti oameni „care nu au căpătat lucrurile făgăduite”? Ei au murit şi se zice că acum sunt în cer cu Isus, bucurându-se de marea lor răsplătire. De exemplu, când Billy Graham a murit, am auzit iarăşi şi iarăşi cum că el este în ceruri cu Isus.
Există şi o ironie în această perspectivă, deoarece, atunci când cineva moare, auzim deseori urarea: „Odihnească-se în pace!” Dar ce se întâmplă aici? Se odihnesc oamenii aceştia în pace sau sunt sus, în cer, făcând ceea ce este de presupus să facă (de pildă, urmăresc atenţi toată agitaţia care are loc aici, jos)?
7. Cum descrie Isus moartea? Ioan 11:11
De fapt, ideea de odihnire „în pace” reprezintă adevărul despre ce se întâmplă la moarte, nu-i aşa? Într-adevăr, cei morţi sunt la odihnă. „Pentru credincioşi, moartea este ceva de mică însemnătate. Hristos vorbeşte despre ea ca şi cum ar fi o clipă. «Dacă păzeşte cineva cuvântul Meu, în veac nu va gusta moartea.» Pentru creştini, moartea nu este decât un somn, o clipă de tăcere şi de întuneric. Viaţa este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu şi, «când Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă». (Ioan 8:51,52; Coloseni 3:4)” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii/Viaţa lui Iisus, p. 787
Isus compară starea omului dintre momentul morţii şi dimineaţa învierii cu un somn în care nu este conştient (Ioan 11:11,14), dar El mai subliniază că, atât cei mântuiţi, cât şi cei pierduţi îşi vor lua răsplata abia după înviere (Ioan 5:28,29). El scoate în evidenţă nevoia de a fi pregătiţi pentru moarte, oricând ar veni.
Ce mângâiere derivă din cunoaşterea faptului că cei iubiţi care au murit sunt, într-adevăr, la odihnă?
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu
