Gertrud si Gabriel Radu 13.3 Credincioşi care slujesc (st13 O biserică în care toţi slujesc)
În profeţia biblică, poporul rămăşiţei este identificat în Apocalipsa 12:17 ca fiind cei „care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Isus Hristos” (vezi şi Apocalipsa 14:12). În Scriptură, aceste trăsături descriu poporul lui Dumnezeu în ultimele etape ale istoriei pământului. Dar, tot în Biblie, vedem ce face această rămăşiţă şi, în special, cum le slujesc aceşti oameni semenilor lor.
2. Ce exemplu vedem la Moise? În ce se aseamănă „rămăşiţa” cu el? Exodul 32:1-14; Apocalipsa 12:17
În mânia Sa faţă de copiii lui Israel, Dumnezeu a spus că îi va distruge şi va împlini făgăduinţa făcută lui Avraam prin Moise şi familia lui (vers. 10).
Dar Moise nu a dorit acest lucru, ci a avut îndrăzneala de a vorbi cu Dumnezeu, sugerând că, dacă El ar acţiona cum ameninţase că va face, aceasta L-ar pune într-o poziţie nefavorabilă (vers. 11-13). Apoi a mers mai departe şi s-a oferit ca înlocuitor înaintea lui Dumnezeu.
Moise a avut probleme cu acest popor prin pustie. Oamenii s-au plâns şi au murmurat aproape de când au fost eliberaţi. Şi totuşi el îi spune Domnului: „Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, atunci, şterge-mă din cartea Ta, pe care ai scris-o!” Moise propune să piardă el veşnicia pentru a-i salva. Ce exemplu de mijlocire altruistă pentru cei care nu meritau! Ce simbol frumos al planului de mântuire!
„În timp ce Moise mijlocea pentru Israel, timiditatea sa dispăru, spre a face loc unui interes profund şi iubirii pentru aceia pentru care Dumnezeu lucrase prin el. Domnul i-a ascultat cererile şi a împlinit rugăciunea lui neegoistă. Dumnezeu îl pusese la încercare pe slujitorul Său; pusese la probă credincioşia şi iubirea lui pentru acest popor plin de greşeli şi nerecunoştinţă, iar Moise a suportat cu nobleţe această încercare. Interesul său pentru poporul Israel nu izvora dintr-un motiv egoist. Prosperitatea poporului ales al lui Dumnezeu îi era mai scumpă decât onoarea personală, mai scumpă decât privilegiul de a deveni tatăl unei naţiuni puternice. Lui Dumnezeu l-a plăcut credincioşia lui, smerenia inimii sale şi integritatea sa şi i-a încredinţat, ca unui păstor credincios, marea însărcinare de a-l duce pe Israel în Ţara Făgăduinţei.” – Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, p. 319
Ce ne spune acest lucru despre cum ar trebui să ne raportăm noi, pe cât posibil, la cei greşiţi din jurul nostru?
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/www.7adventist.com/studiu/www.7adventist.com/studiu/
