Gabriel Radu 13.2 Bucuria (st13 Viaţa în noul legământ)
„Şi vă scriem aceste lucruri pentru ca bucuria voastră să fie deplină” (1 Ioan 1:4).
În cuvinte simple, Ioan exprimă ceea ce ar trebui să reprezinte unul dintre cele mai mari avantaje pentru care noi, ca popor al legământului, le avem, şi anume făgăduinţa bucuriei.
Creştini fiind, ni se spune adesea să nu ne lăsăm conduşi de simţăminte, deoarece credinţa nu este un simţământ, ci să trecem dincolo de ele. În acelaşi timp, nu am mai fi fiinţe umane dacă nu am avea sentimente, emoţii şi dispoziţii sufleteşti. Nu ne putem nega simţămintele; ceea ce trebuie să facem este să le înţelegem, să le acordăm rolul cuvenit şi, pe cât posibil, să le ţinem sub control. Dar a le contesta înseamnă a nega ceea ce ne defineşte ca oameni (e ca şi cum am spune că un cerc nu este rotund). De fapt, versetul acesta spune nu doar că ar trebui să avem simţăminte (în cazul acesta, bucuria), ci şi că ele trebuie să fie trăite în plinătatea lor.
1. Citeşte contextul în care a fost scris 1 Ioan 1:4. Ce le-a scris Ioan primilor creştini sperând că avea să facă deplină bucuria lor? De ce lucrul acela ar fi trebuit să le aducă bucurie?
Ioan a fost unul dintre cei doisprezece ucenici de la început. El a fost acolo aproape de la începutul lucrării de trei ani şi jumătate a lui Isus – martor al unora dintre cele mai impresionante evenimente (a fost la cruce, în Ghetsimani şi în ocazia schimbării la faţă). Astfel, ca martor ocular, el a fost calificat să vorbească despre acest subiect.
Şi totuşi, să observăm că accentul nu cade pe sine, ci pe ceea ce Isus a făcut pentru ca ucenicii să aibă părtăşie nu doar unii cu alţii, ci şi cu Dumnezeu. Isus ne-a deschis calea pentru ca noi să păşim într-o relaţie apropiată cu Dumnezeu. Şi un efect al acestei părtăşii sau relaţii este bucuria. Ioan vrea ca ei să ştie că tot ce au auzit despre Isus este adevărat, fiindcă el însuşi L-a văzut, L-a atins, L-a simţit şi L-a auzit. Prin urmare, şi ei pot intra într-o relaţie plină de bucurie cu Tatăl lor ceresc, care îi iubeşte şi care S-a dat pe Sine prin Fiul Său.
Într-un anumit sens, Ioan prezintă propria mărturie. Care este mărturia ta cu privire la relaţia pe care o ai cu Isus? Ce ai putea spune ca să sporească bucuria altora în Domnul, aşa cum a încercat Ioan să facă aici?
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/
