12.5 Un misionar mânios şi neliniştit – st12 Profetul neliniştit

Views


Gabriel Radu 12.5 Un misionar mânios şi neliniştit (st12 Profetul neliniştit)

Din nefericire, istoria lui Iona nu se termină cu capitolul 3.

5. Care este problema prorocului? Ce lecţie putem învăţa din caracterul lui destul de deficitar? Iona 4:1-11

Iona 4 începe cu mânia profetului împotriva lui Dumnezeu din cauză că misiunea lui a avut un atât de mare succes. Iona este îngrijorat că va părea ridicol. Îl vedem pe Dumnezeu cum Îşi ia timp să-i vorbească şi să-l convingă pe profetul Lui, care se comportă ca un copil care are un acces de furie.

Aici avem dovada că adevăraţii închinători ai lui Dumnezeu – chiar şi profeţii – mai au încă de crescut şi de biruit unele lucruri.

„Când Iona a aflat planul lui Dumnezeu de a cruţa cetatea care, în ciuda nelegiuirii ei, fusese determinată să se pocăiască în sac şi cenuşă, ar fi trebuit să fie primul care să se bucure de harul minunat al lui Dumnezeu; dar el a îngăduit minţii să zăbovească asupra posibilităţii ca el să fie privit ca un proroc mincinos. Gelos pentru renumele lui, el a pierdut din vedere valoarea infinit mai mare a fiinţelor din cetatea aceea nenorocită.” – Ellen G. White, Profeţi şi regi, p. 271

Răbdarea lui Dumnezeu manifestată faţă de profetul Său este uimitoare. El pare hotărât să-l folosească pe Iona, iar când acesta fuge, Dumnezeu trimite furtuna şi peştele să-l aducă pe fugar înapoi. Şi chiar când din nou Iona este împotrivă, Dumnezeu caută să poarte o discuţie cu el, spunându-i: „Bine faci tu de te mânii?” (Iona 4:4).

6. Cum se asemănă relatarea din pasajul de mai jos cu ce s-a întâmplat în istoria lui Iona? Luca 9:51-56

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan 3:16), sau, cum formulează Dumnezeu în Iona 4:11: „Şi Mie să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care se află mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni, care nu ştiu să deosebească dreapta de stânga lor, afară de o mulţime de vite?” Cât de recunoscători ar trebui să fim că, în final, Dumnezeu, şi nu noi înşine, este Judecătorul suprem al inimii, al minţii şi al motivaţiilor.

Cum putem învăţa să avem aceeaşi milă şi aceeaşi răbdare faţă de cei din jur pe care le are Dumnezeu (sau cel puţin să învăţăm să reflectăm compasiunea şi răbdarea Lui)?v

Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/

12.5 Un misionar mânios şi neliniştit – st12 Profetul neliniştit

Despre autor
-