Gertrud si Gabriel Radu 12.2 Prioritatile imparatiei (st12 “Sa iubesti mila…”)
Duminică, 15 septembrie – Priorităţile Împărăţiei
După cum este prezentat clar în învăţăturile lui Isus şi de către scriitorii Noului Testament, cei care aleg să fie supuşi ai împărăţiei lui Dumnezeu trăiesc după alte valori şi priorităţi decât lumea.
1. Ce reasigurare primim în următoarele versete şi ce impact ar trebui să aibă asupra priorităţilor noastre? Matei 6:25-33
Isus a spus că „viaţa este mai mult decât hrana şi trupul, mai mult decât îmbrăcămintea” (Matei 6:25). Desigur, aceste lucruri sunt importante, dar trebuie să le privim din perspectiva împărăţiei lui Dumnezeu, adică să ne reevaluăm priorităţile în sens real şi practic. Când recunoaştem porunca din Biblie de a îngriji de semeni, ea devine una dintre priorităţile noastre, ale celor care încearcă să calce pe urmele lui Isus. În mod ideal, această chemare ar trebui să ne ajute să ne concentrăm mai puţin asupra noastră şi mai mult asupra celorlalţi.
Acest set diferit de priorităţi schimbă şi relaţia cu cei care au putere asupra noastră şi asupra celor asupriţi. Biblia îi învaţă pe creştini să respecte autorităţile şi să se supună pe cât posibil (Romani 13:1-7), însă sunt situaţii când trebuie să spunem ca Petru: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni!” (Faptele 5:29). Isus a pus aceste două principii în echilibru în răspunsul dat celor care încercau să îl prindă cu vorba în această privinţă: „Daţi dar cezarului ce este al cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu” (Matei 22:21).
Cei care au putere, fie în guvern, fie în alte poziţii, adesea se impun şi îşi menţin puterea prin ameninţări sau prin forţă. Însă Domnul Isus ne-a arătat că o viaţă caracterizată de credincioşie nu ne cere întotdeauna să rămânem pasivi în faţa răului. Ellen G.
White scria: „Când legile oamenilor ajung în conflict cu Legea lui Dumnezeu, noi trebuie să ascultăm de Legea lui Dumnezeu, oricare ar fi consecinţele. Noi nu trebuie să ascultăm de legea ţării noastre atunci când ne cere să predăm sclavul în mâinile stăpânului său şi trebuie să ne asumăm consecinţele violării acestei legi. Sclavul nu este proprietatea niciunui om. Dumnezeu este stăpânul lui de drept, iar omul nu are dreptul să preia lucrarea care îi aparţine lui Dumnezeu şi să pretindă că acest sclav este al lui.” – Mărturii pentru biserică, vol. 1, p. 201
Care este linia între ascultare faţă de autorităţi şi a lua poziţie pentru cei care ar putea fi victime ale unei autorităţi opresive?
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/www.7adventist.com/studiu/www.7adventist.com/studiu/
