Gabriel Radu 12.2 Fuga (st12 Profetul neliniştit)
Iona a fost un misionar de mare succes. În acelaşi timp, a fost şi unul foarte reticent, cel puţin la început. Nu ştim ce făcea Iona atunci, dar, indiferent ce era, chemarea lui Dumnezeu i-a întrerupt viaţa în mod covârşitor. În loc să ia misiunea lui Dumnezeu pe umeri şi să descopere că jugul Său este bun şi sarcina Lui este uşoară (Matei 11:30), Iona a decis să-şi găsească propria „odihnă” fugind în direcţia opusă celei în care îl chema Dumnezeu să meargă.
1. Unde spera Iona să găsească linişte şi odihnă, departe de chemarea lui Dumnezeu? Cât de bine a funcţionat planul său? Iona 1
Iona porneşte în direcţia opusă celei în care îl chemase Dumnezeu. El nici măcar nu s-a oprit să discute cu Dumnezeu, aşa cum au făcut mulţi profeţi ai Bibliei când au fost chemaţi să fie mesagerii Săi (vezi, de exemplu, Exodul 4:13).
Destul de interesant, nu este prima dată când Iona este chemat să vorbească pentru Dumnezeu, aşa cum sugerează 2 Împăraţi 14:25. Totuşi, în cazul acela, Iona pare să fi făcut ceea ce Domnul îi ceruse să facă. Dar nu şi de data aceasta. De ce?
Mărturiile arheologice şi istorice atestă cruzimea despoţilor neo-asirieni care au dominat Orientul Apropiat antic în secolul al VIII-lea î.Hr., adică în perioada în care Iona a fost profet în Israel. Cam şaptezeci şi cinci de ani mai târziu, regele neo-asirian Sanherib a atacat Iuda. Israel şi Samaria fuseseră deja cucerite cu aproximativ 25 de ani înainte, iar împăratul Ezechia se pare că s-a alăturat unei coaliţii locale antiasiriene.
Acum sosise timpul ca asirienii să-şi încheie socotelile. Biblia (2 Împăraţi 18, Isaia 36), documentele istorice asiriene şi reliefurile de pe zidul palatului lui Sanherib din Ninive ne spun povestea cruntă despre căderea Lachisului, una din cele mai importante şi bine fortificate cetăţi ale lui Ezechia de la graniţa de sud. Într-o inscripţie, Sanherib susţine că a luat peste două sute de mii de prizonieri din patruzeci şi şase de cetăţi întărite despre care el afirmă că le-a distrus. Când împăratul asirian a luat Lachisul, sute de mii de prizonieri au fost traşi în ţeapă; susţinătorii îndârjiţi ai regelui Ezechia au fost jupuiţi de vii, în timp ce restul oamenilor au fost trimişi în Asiria ca sclavi – o mână de lucru ieftină.
Asirienii puteau fi incredibil de cruzi chiar şi pentru standardele lumii de atunci. Şi Dumnezeu îl trimitea pe Iona chiar în inima imperiului? Mai este de mirare că Iona nu a vrut să meargă?
Să fugi de Dumnezeu? Ai făcut-o în trecut? Dacă da, cât de bine ţi-a reuşit? Ce lecţii ar trebui să fi învăţat din acea greşeală?
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/
