Gabriel Radu 11.2 „Botezaţi… pentru Moise” (st11 Tânjind după mai mult)
1. Ce a vrut Pavel să le comunice cititorilor săi din Corint când s-a referit la „pilde”? 1 Corinteni 10:1-11
Termenul grecesc din 1 Corinteni 10:6 (şi adaptat într-o formă asemănătoare în versetul 11) care a fost tradus cu „pilde” este typos. Termenul tip din română se bazează pe acest substantiv grecesc. Un tip sau un model (o pildă) nu este niciodată originalul, ci un fel de simbol sau de reprezentare a sa.
Evrei 8:5 ne oferă un bun exemplu cu privire la acest gen de relaţie: „Ei [preoţii] fac o slujbă care este chipul şi umbra lucrurilor cereşti, după poruncile primite de Moise de la Dumnezeu, când urma să ridice cortul: «Ia seama», i s-a zis, «să faci totul după chipul care ţi-a fost arătat pe munte»”.
Pasajul acesta din Evrei subliniază legătura directă dintre realităţile cereşti şi cele pământeşti şi apoi citează din Exodul 25:9, unde Dumnezeu i-a spus lui Moise să ridice Cortul Întâlnirii din pustie „după chipul…” pe care îl văzuse pe munte. Ideea principală este că sanctuarul pământesc şi toate ritualurile şi procedurile sale erau „chipuri”, simboluri, modele a ceea se întâmpla în ceruri, avându-L pe Isus ca Marele nostru Preot în sanctuarul ceresc.
Având acestea în minte, putem înţelege mai bine ce spunea Pavel în 1 Corinteni 10. În versetele din acest capitol, apostolul trece în revistă unele experienţe-cheie ale poporului lui Dumnezeu în pustie, în drumul lor spre Ţara Promisă. „Părinţii noştri” se referă la strămoşii lor evrei care au părăsit Egiptul, care au fost sub nor, au trecut prin mare şi, astfel, au fost cu toţii botezaţi pentru o nouă viaţă, de eliberare din sclavie.
Pavel consideră aceste locuri sau momente importante din călătoria prin pustie ca fiind un tip sau un exemplu de botez individual. Urmărind logica lui Pavel, referirea la „mâncarea duhovnicească” trebuie să aibă legătură cu mana (compară cu Exodul 16:31-35). Israel a băut din stânca pe care Pavel a identificat-o cu Hristos (1 Corinteni 10:4). De exemplu, să ne gândim la Isus ca la „pâinea vieţii” (Ioan 6:48) şi ca la „apa vie” (Ioan 4:10) şi toate au logică. Astfel, vedem aici cum Pavel foloseşte istoria Vechiului Testament ca pe un exemplu care descoperă adevăruri spirituale şi care poate fi aplicat la fiecare creştin în parte, astăzi.
Gândeşte-te la experienţa ieşirii din Egipt a israeliţilor. Ce lecţii spirituale putem învăţa din „exemplele” atât bune, cât şi greşite pe care ni le-au lăsat?
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/
