Gabriel Radu 10.5 Cei la care nu se putea ajunge (Isaia 53:3-9) (st10 El va face ceva de neînchipuit)
Robul care suferă este descris în Isaia 53:2,3 ca o plantă plăpândă şi dispreţuită, aparent fără valoare, apoi Isaia ne poartă prin tinereţea Lui nevinovată până la jertfa ispăşitoare. Chiar dacă deja a prezentat fundalul evenimentelor, tot nu suntem pregătiţi, nu putem accepta suferinţa Robului. Dimpotrivă! Isaia ne-a spus să Îl preţuim pe Copilul care ni S-a născut, Domnul păcii. Alţii Îl dispreţuiesc, dar noi ştim cine este El cu adevărat.
Cineva spunea: „Am făcut cunoştinţă cu duşmanul, şi duşmanul suntem noi.” Robul nu a fost primul om dispreţuit, respins sau obişnuit cu suferinţa. Şi împăratul David a avut parte de toate acestea când a fugit de fiul său Absalom (2 Samuel 15:30). Dar suferinţa purtată de acest Rob nu este a Lui şi nu este urmarea păcatelor Lui. Şi nici nu o poartă doar pentru un alt om. „Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor” (Isaia 53:6).
„De ce?” Datorită dragostei lui Dumnezeu va alege Mesia, Unsul Lui, să sufere! Dar de ce? El a ales să sufere pentru a ajunge la cei la care era imposibil de ajuns, adică la noi!
Cei care nu înţeleg consideră că a fost „lovit de Dumnezeu” (Isaia 53:4). La fel cum prietenii lui Iov au gândit că păcatele lui erau cauza suferinţei şi cum au întrebat şi ucenicii lui Isus: „Cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?” (Ioan 9:2), cei care L-au văzut pe Isus pe cruce s-au gândit la ce era mai rău. Nu a spus Moise: „Cel spânzurat [pe lemn] este blestemat înaintea lui Dumnezeu” (Deuteronomul 21:23; Numeri 25:4)?
Şi totuşi, toate acestea s-au întâmplat din voia lui Dumnezeu (Isaia 53:10). De ce? „Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi” (Galateni 3:13). „Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El” (2 Corinteni 5:21). „Ce preţ s-a dat pentru noi! Priviţi crucea şi jertfa ridicată pe ea. Priviţi la mâinile acelea străbătute de cuiele nemiloase! Priviţi la picioarele Lui, înţepenite cu piroane pe lemn! Hristos a purtat păcatele noastre în trupul Lui. Suferinţa aceea, chinul acela de moarte, este preţul răscumpărării voastre.”- Ellen G. White, Mărturii, vol. 6, p. 479
Povara, vina şi pedeapsa pentru păcatele întregii omeniri au fost puse asupra lui Hristos la cruce, ca singurul mijloc de a ne salva! Ce ne spune acest lucru despre dragostea lui Dumnezeu?
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/
