10.4  Valoarea mijlocirii – st10 Mărturisire şi mângâiere

Views

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.


Gabriel Radu 10.4 Valoarea mijlocirii (st10 Mărturisire şi mângâiere)

4. De ce este important faptul că Daniel spunea: „Noi am făcut rău”, incluzându-se şi pe el în păcatele care aduseseră o aşa nenorocire asupra poporului? Daniel 9:5-13

Rugăciunea lui Daniel este doar una dintre rugăciunile de mijlocire pe care le găsim în Biblie. Astfel de rugăciuni ating inima lui Dumnezeu, amânând judecata şi aducând eliberare din mâna vrăjmaşilor. Când Dumnezeu a fost gata să distrugă întreaga naţiune iudaică, mijlocirea lui Moise a oprit mâna Lui (Exodul 32:7-14; Numeri 14:10-25). Chiar când o secetă puternică era gata să distrugă ţara, Dumnezeu a răspuns rugăciunii lui Mie şi trimis ploaie ca să învioreze pământul (1 împăraţi 18).

Atunci când ne rugăm pentru membrii familiei, prieteni şi alţi oameni sau alte situaţii, Dumnezeu ascultă rugăciunile noastre şi poate interveni. Uneori va trece mai mult timp până când rugăciunea va primi răspuns, dar putem avea asigurarea că Dumnezeu nu uită niciodată nevoile copiilor Săi (Iacov 5:16).

În acest caz, Daniel a avut rolul de mijlocitor între Dumnezeu şi popor. Din studierea Scripturilor, profetul şi-a dat seama cât de păcătoşi au fost oamenii, pentru că au călcat Legea lui Dumnezeu şi nu au vrut să ia aminte la avertizările Lui. Astfel, recunoscând starea lor spirituală disperată, Daniel s-a rugat pentru vindecare şi iertare. Dar şi profetul s-a identificat cu poporul. În unele privinţe, Daniel a ilustrat rolul lui Hristos ca Mijlocitor al nostru (Ioan 17). Totuşi există o diferenţă radicală: Hristos este „fără păcat” (Evrei 4:15) şi de aceea nu are nevoie să îşi mărturisească păcatele personale sau să aducă jertfe pentru obţinerea iertării (Evrei 7:26,27). Dar El Se identifică într-un mod unic cu păcătoşii: „Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El” (2 Corinteni 5:21).

„Dacă aţi aduna tot ce este bun, sfânt, nobil şi demn de primit la un om şi apoi le-aţi prezenta îngerilor lui Dumnezeu aceste lucruri ca fiind o contribuţie la mântuirea lui sau un merit, propunerea ar fi respinsă ca o înaltă trădare.” – Ellen G, White, Credinţa şi faptele, p. 24

Ce ne învaţă acest citat despre nevoia noastră de un Mijlocitor?

Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/

10.4 Valoarea mijlocirii – st10 Mărturisire şi mângâiere

Despre autor
-