Gabriel Radu 1.7 Un gând de încheiere (st1 O criză de identitate)
Referindu-se la Isaia 1:4, Ellen G. White a scris: „Pretinsul popor al lui Dumnezeu se despărţise de El, îşi pierduse înţelepciunea şi îşi pervertise mintea. Aceşti oameni nu puteau să vadă mai departe, pentru că uitaseră că fuseseră curăţaţi de vechile lor păcate. Ei au umblat fără linişte şi fără nicio ţintă în întuneric, căutând să şteargă din mintea lor amintirea libertăţii, a siguranţei şi a fericirii din starea lor de dinainte. S-au afundat în tot felul de nebunii obraznice şi nesăbuite, s-au împotrivit providenţei lui Dumnezeu şi au adâncit vina care era deja asupra lor. Ei au luat aminte la învinuirile lui Satana împotriva caracterului divin şi L-au reprezentat pe Dumnezeu ca fiind nemilos şi neiertător.” – CBAZŞ, vol. 4, p. 1137
Rezumat: Când copiii lui Dumnezeu Îl uită şi iau binecuvântările Lui ca pe un lucru care li se cuvine, Dumnezeu le reaminteşte că sunt răspunzători faţă de legământul încheiat cu El. Plin de milă, El le arată starea lor, îi avertizează de consecinţele dezastruoase ale abandonării ocrotirii Sale şi îi îndeamnă să Îl lase să-i vindece şi să le curăţească inima.
STUDIU LA RÂND – BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE
Biblia: Plângeri 2 – Ezechiel 3
1. Despre a cui rană se spune că este „mare ca marea”?
2. Ce anume n-ar fi crezut niciunul dintre locuitorii lumii?
3. Care sunt cele trei metafore prin care sunt descrişi copiii lui Israel, la care era trimis profetul?
4. Ce stare sufletească avea profetul atunci când spune că l-a răpit Duhul?
Evanghelizare, Secţiunea 10, subcapitolul „În teritorii noi”
5. Unde erau folosite, până la epuizare, resursele pastorale?
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/
