Cristina si Petrisor 1.6 „Un pribeag şi fugar” (st1 Viaţa într-o societate de tipul 24/7)
7. Ce l-a făcut pe Cain să devină un „pribeag şi fugar” pe pământ? Geneza 4:12
Textul biblic nu afirmă în mod clar de ce Dumnezeu a avut plăcere de Abel şi de jertfa lui, dar nu a avut plăcere de Cain şi de jertfa lui (Geneza 4:4,5). Dar noi ştim de ce: „Cain se înfăţişă înaintea lui Dumnezeu având în inima sa nemulţumire şi necredinţă cu privire la jertfa făgăduită şi la nevoia de a aduce jertfe ca daruri. Darul său nu dovedea pocăinţă faţă de păcat. El gândea, aşa cum mulţi gândesc astăzi, că ar fi o dovadă de slăbiciune să urmeze exact planul rânduit de Dumnezeu, de a se încrede în totul, pentru mântuire, în ispăşirea Mântuitorului făgăduit. El a ales calea încrederii în sine. El avea să se înfăţişeze în virtutea propriilor merite” – Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, p. 72
Dumnezeu a zis despre Cain că avea să fie „un pribeag şi un fugar” pe pământ nu pentru că El l-a făcut să devină astfel, ci, mai degrabă, ca o consecinţă a propriilor fapte păcătoase ale acestuia. Negăsind odihnă în Dumnezeu, Cain a descoperit că nu putea să o găsească în niciun alt mod, cel puţin nu adevărata odihnă.
Termenul ebraic tradus cu „a privit cu plăcere” (Geneza 4:4) ar putea fi redat şi ca „a privit de aproape, a luat în considerare cu mare grijă”. Dumnezeu Îşi îndreaptă privirea atent şi minuţios nu atât de mult asupra jertfei, cât asupra atitudinii celui care o aduce. Respingerea jertfei de mâncare a lui Cain nu a fost o reacţie arbitrară a unui Dumnezeu capricios. Mai degrabă, ea descrie procesul de examinare şi de cântărire atentă a caracterului, a atitudinii şi a motivaţiilor celui care aduce jertfa. Este un bun exemplu de judecată de cercetare.
8. Citeşte Geneza 4:13-17 şi descrie reacţia lui Cain faţă de judecata lui Dumnezeu.
Când încercăm să fugim din prezenţa lui Dumnezeu, devenim neliniştiţi. Căutăm să umplem dorinţa arzătoare după harul divin cu lucruri, cu relaţii omeneşti sau cu o viaţă ocupată peste măsură. Cain a început să întemeieze o dinastie şi o cetate. Ambele lucruri reprezintă mari realizări şi vorbesc despre determinare şi energie, dar dacă este o dinastie lipsită de Dumnezeu şi o cetate răzvrătită, în cele din urmă nu vor însemna nimic.
Chiar dacă vom ajunge să suferim consecinţele păcatelor noastre aşa cum facem de obicei, cum putem învăţa să acceptăm iertarea păcatelor care ne este oferită prin jertfa lui Isus?
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/
