TU, OM!…
Tu, om!… Ce mari răspunderi ai
De tot ce faci pe lume,
De tot ce spui în scris sau grai,
De pilda ce la alţii-o dai,
Căci ea mereu, spre Iad sau Rai
Pe mulţi o să-i îndrume.
Ce grijă trebuie să pui
În a ta viaţă toată,
Căci gândul care-l scrii sau spui
S-a dus… şi-n veci nu-l mai aduci,
Dar vei culege roada lui
Ori viu, ori mort, odată.
Ai spus o vorbă – vorba ta,
Mergând din gură-n gură,
Va-nveseli sau va-ntrista,
Va curăţi sau va-ntina,
Rodind sămânţa pusă-n ea
De dragoste sau ură.
Scrii un cuvânt – cuvântul scris
E leac sau e otravă!
Tu vei muri, dar tot ce-ai zis
Rămâne-n urmă drum deschis
Spre moarte sau spre Paradis,
Spre-ocară sau spre slavă.
Ai scris un cântec – cântul tău
Rămâne după tine
Îndemn spre bine sau spre rău,
Spre curăţie sau desfrâu,
Lăsând în inimi rodul său
De har sau de ruşine.
Arăţi o cale – calea ta
În urma ta nu piere.
E calea bună sau e rea?
Va prăbuşi sau va-nălţa?
Vor merge suflete pe ea
Spre cer sau… spre durere?
Trăieşti o viaţă – viaţa ta
E una, numai una!
Oricum ar fi, tu nu uita:
Cum ţi-o trăieşti, vei câştiga
Ori fericire-n veci, prin ea,
Ori chin pe totdeauna.
Tu, om!… Ce mari răspunderi ai!
Tu vei pleca din lume,
Dar ce scrii azi, ce spui prin grai,
Ce laşi prin pilda care-o dai,
Pe mulţi, pe mulţi mereu spre Rai
Sau Iad o să-i îndrume.
O, nu uita!… Fii credincios,
Cu grijă şi cu teamă!
Să laşi în urmă luminos
Un grai, un gând, un drum frumos!
Căci, pentru toate, ne-ndoios,
Odată vei da seamă!
