Școala de Sabat
Concluzii în versuri, studiul nr. 12, trim. 1/2025
Iubirea și dreptatea – cele două porunci supreme
Dacă cineva susține: „Eu iubesc pe Dumnezeu”
Și în sufletul lui ură poartă semenului său,
„Este-un mincinos!” Cum poate să-L iubească pe Cel Sfânt,
Care este invizibil, pe-al său frate-n schimb, urând?
Cum poți spune: „Toate-acestea le-am păzit din tinerețe”,
Când, de fapt, tu unui idol te închini cu-așa tandrețe?
Nu vreau ca să calc în urma tânărului cel’ bogat!
Doamne, eu rămân cu Tine, să Te-urmez cu-adevărat!
Când noi asuprim pe semeni: văduve, străini, orfani,
Ne-ntrebăm: Asta-i iubire? E dreptate… an de an?!
„Omule, ce alta cere Domnu-acuma de la tine
Decât milă și dreptate, umblet sfânt”, cum se cuvine?
Sunt cele mai însemnate lucruri din divina Lege!
Doar samariteni, ca Domnul, pot dureri și lacrimi șterge!
Ca iubirea și dreptatea să triumfe-n viața mea,
Doamne, fă-mă-asemeni’ Ție! Veșnic Te voi lăuda!
T. M.
