IERUSALIME, IERUSALIME!
De ce plângea Isus așa durut
Și suspina tăcut?…
Ierusalime, ce-ai făcut
De inima I-ai sângerat?!
Așa de mult El te-a iubit!…
Și tu?…
L-ai răstignit, L-ai renegat!!…
O, de-ai fi cunoscut și tu
Că-n lacrimile Lui de sânge,
Ca în grădina Ghtsemani,
Era ascunsă dragostea
Ce ți-o purta de ani și ani!
În adâncimea-i fără margini
Se-afla izvorul tău de pace!
Dar astăzi e târziu,
E prea târziu!…
Și Cerul tace!…
Căci ziua cercetării tale a trecut!…
Tu L-ai trădat printr-un infam sărut
Și L-ai vândut
Pe ruginii arginți,
Când El a vrut
Din voi să facă prinți,
Să-I fiți în veci copii iubiți!
De-aceea plâng,
Da, plâng cu El, durut!…
………………..
O, Doamne, cercetează-mi inima,
Al meu prezent și-al meu trecut
Și scoate tot ce-i rău din ea!
Să nu rămână, ca-n Ierusalim, odat’,
Ai răzvrătirii spini,
Ce fruntea Ți-au însângerat!
Aș vrea
Să plângi de bucurie,
Că viața mea e pe deplin a
Ta!
Ți-am pregătit intrare triumfală-n ea
Și-un tron din aur de iubire,
N-al sufletului meu palat,
Cât crucea de înalt!
Deși n-am meritat,
Cu sânge-ai scris la Golgota:
„Eu te-am iubit nespus și te-am salvat!”
Pe sub arcadele de crini,
Cu serafimi și heruvimi,
Cu harpa sufletului meu
Îți voi cânta-n Ierusalimul nou
Și toată veșnicia, în ecou,
Întregul univers va răsuna:
„Fii preamărit!”
„Tu vrednic ești!”
„ALELUIA!”
