TOATĂ CASA MEA
Doamne,
Ce minunat ai putut să fii
Când Te-ai gândit să faci o mică-mpărăţie de iubire
Din bunici,
Din tată şi mamă, şi nişte copii…
Sărbătoare a vieţii,
I-ai adunat în jurul unei vetre,
I-ai strâns în jurul unei pâini…
Este lucrul cel mai frumos ce Ţi-a ieşit din mâini
Şi, pentru cine ştie să-nţeleagă,
Această minune pe care-o numim „casa noastră”,
Este frumoasă numai întreagă.
Dacă ne-ar lipsi bunicii
Am fi fără de glorie,
Ca un popor fără istorie…
Dacă ne-ar lipsi ăştia micii,
Ni s-ar stinge orice viitor,
Căci noi ne auzim mersul spre cer în paşii lor…
Dacă nu s-ar mai întoarce tata
De la treburi, de-afară, pe umeri cu seninul, cu zloata,
Cât de trist ar fi băiatul,
Cât de nemângâiată ar rămâne fata!…
Stâlpul casei s-ar frânge,
Privelişte de care şi îngerii ar plânge…
Dacă mama ar pleca sau n-ar mai veni,
Inima casei s-ar opri…
Frumos ne amintim de Abraam, care zicea:
„Eu şi toată casa mea…”
Frumos ne amintim de Moise,
Când repeta lui Faraon mereu
„Noi şi tot ce e al nostru:
Vom merge să slujim lui Dumnezeu”!…
Este-nserare
Şi parcă se-aud dinspre cer osanale.
De ce-o fi printre îngeri atâta sărbătoare?…
Fiindcă pe pământ, un copil
Se roagă pentru sora lui mai mică,
Pentru fratele lui mai mare…
Este spre miez de noapte,
Dar ce bucurie o fi printre stele
De nu poate s-adoarmă niciuna dintre ele?
Fiindcă aud dinspre pământ nişte şoapte:
E o mamă ce se roagă cu lacrimi fierbinţi
Să-i fie copiii cuminţi….
E de cu zori,
Dar luceferii parcă abia acum se-aprind.
Ca nişte cereşti veghetori,
Lumina, garanţie grăbesc să-şi trimită
Spre fruntea unui tată ce, în rugă,
Cere să-i fie casa ocrotită….
Doamne,
Mai mult decât pentru apă şi pentru pâine
Mă rog şi eu pentru casa mea de azi şi de mâine,
Pentru ai mei care sunt,
Pentru ai mei ce vor veni,
Fiindcă ştiu că nu departe, într-o zi,
Tu mă vei întreba:
„Unde ţi-e turma pe care ţi-am încredinţat-o?”
Iar eu vreau să-Ţi răspund frumos: „Doamne, iat-o”
Şi Tu să-i treci pe toţi la dreapta Ta….
Aşa adesea mă surprind plângând de bucurie,
Visând că sunt în marea Ta Împărăţie
Şi casa mi-e întreagă-acolo, lângă Tine…
Bunicii, cu înţelepciunea lor despre ce-i bine;
Şi tata, cel ce-a fost cu truda pe pământ;
Şi mama, cu iubirea, şi fraţi, surori, toţi sunt
Şi copilaşii, iată-i, pe nume noi îi chem..
Că le va fi vreun rău, nu mă mai tem….
Numai de-un singur gând m-aş tulbura
Că-mi va lipsi de-acolo cineva…
De-aceea-n fiecare seară şi-n fiecare zori de zi
În inimă mi-i strâng pe toţi
Şi-i fac mănunchi de bucurii….
Cu îngerii îi fac prieteni
Şi-i plimb frumos, din stea în stea,
Şi-i trec prin cântecul iubirii…
Ascultă-mi rugăciunea, Doamne,
Şi mută-n ceruri toată casa mea.
Benone Burescu
