STÂNCA VIEŢII MELE
Doamne, Stânca mea Tu eşti,
Cetăţuie de scăpare,
Orion spre zări cereşti,
Adăpost în încercare.
Tu-mi eşti turnul cel înalt,
Scutul meu, puterea mea.
Eşti parfumul meu de nard
Şi a vieţii mele Stea.
Mai puternic decât munţii
Sunt, când mă încred în Tine.
Cu balsam, pe bolta frunţii,
Mă mângâi în rău şi-n bine.
Când spre Niagara vieţii
Mă îndrept înfiorat,
Spulberi temeri, negrul ceţii
Şi-mi eşti Stâncă de-ancorat.
Tu m-ai scos cu braţ puternic
Din adâncul morţii reci.
Te iubesc, căci Tu eşti vrednic
Şi rămân al Tău, pe veci!
