FLOAREA MEA DE COLȚ EȘTI, DOAMNE!
Floarea mea de colţ eşti, Doamne, sus, pe muntele Sion.
Peste univers eşti Rege şi pe-al vieţii mele tron.
Azi, cu ramuri de lumină şi-ale dragostei petale,
Pregătesc în biruinţă calea revenirii Tale.
Vorbele, de farmec pline-n inimă îmi clocotesc
Pentru Tine, ce-mi ești veşnic Domn şi Împărat ceresc.
Tu, cel mai frumos, mai nobil, dintre oameni, plin de har,
Eşti Izvorul mântuirii, Dragoste fără hotar.
Precum luna îsi pictează chipu-i, cu argint, pe ape,
Tot aşa doresc, Isuse, să Te-oglindesc în fapte.
Mi-eşti Mântuitor, Comoară, Domnul şi Divinu-mi Crez.
Toată inima, doar Ţie-n adorare Ţi-o păstrez!
T. M.
