„EU STAU ȘI BAT…” Apocalipsa, cap. 3:20
Eu stau și bat!… Te vreau salvat!
Deschide-Mi, cât nu-i prea târziu!
De ce te-ascunzi Și nu-Mi răspunzi,
Tu, fiica Mea; tu, al Meu fiu?!
Să intru-aș vrea Spre a cina
Cu tine, căci te prețuiesc!
Ți-am pregătit Cer însorit,
Flori cu suav parfum ceresc.
Când te decizi Ca să-Mi deschizi?
La ușa ta Eu încă bat.
Prin harul Meu De Dumnezeu
Poți fi iertat de-orice păcat.
Eu M-am jertfit…
Nou răsărit Ți-ofer cu suflet plin de dor.
Deschide azi! Al Meu mesaj Primește-l!
Îți sunt Salvator! Iubirea Mea
Nu va seca Nicicând, copilul meu cel drag!
Cu îngeri mii Te voi primi
Pe-al veșniciei Mele prag.
Mai stau puțin…
Cu har divin Eu mult te-aș binecuvânta;
Cu bucurii Din veșnicii
Aș ferici azi viața ta.
E seară iar…Cu al Meu har
Pornesc pe drumu-Mi rubiniu.
De ce te-ascunzi Și nu-Mi răspunzi?!
Mâine?!… O, mâine-i prea târziu!
Deschide-acum Al vieții-album,
Să scriu cu sânge: „Te iubesc!”
Și voi intra… Și vom cina
Aici… și-n Templul Meu ceresc.
Magdalena Toma
