EPISTOLA LUI PAVEL CĂTRE EFESENI
Prolog
Pavel, marele apostol, pentru Domnu-ntemniţat,
Efesenilor le scrie adevărul minunat
Că „suntem chemaţi de Tatăl ca să fim sfinţi, prin Isus,
Spre-a-Şi uni într-Însul toate, pe pământ şi-n ceruri, sus”.
Mărturia lui în Efes surpă idoli, cucerind
Multe suflete-nrobite la un trai neprihănit.
Uimitor e: vrăjitorii, toate cărțile și-au ars,
Duhului cel’ Sfânt, în inimi, oferindu-I scump sălaș.
Crezi c-ar fi și-n a ta casă cărți sau idolași moderni
Care arși acum să fie, preamărind pe Cel Etern?
Vino, azi, să facem parte din „biserica mireasă”!
Mirele curând revine, să Și-o ia în slavă-Acasă.
Ce puternică-i solia cărții „Efeseni” și azi!
Știți de ce? Ea-L are-n centru pe Hristos și-al Său mesaj,
Ce ne-nflăcărează-n lupta contra duhurilor rele.
Vrei și tu să porți în suflet Dragostea ce-n veci nu piere?
Monument de mulțumire noi, cu Pavel, înălțăm
Celui Sfânt, și-n adorare înainte-I ne plecăm,
Căci, prin Planul mântuirii-al cărui centru e Hristos,
Toți am fost aleși de Tatăl; fiecare-i prețios.
Prin răscumpărarea-I scumpă-avem iertare din belșug!
De păcat vrei să fii liber? Rupe al robiei jug
Și fii parte-a unității ce-o dorește Dumnezeu
Și în timpul, și în spațiul din tot universul Său!
Să-ți păstrezi identitatea! Prin Hristos și jertfa Sa
Ești eternă moștenire și-n coroana Lui, o stea!
Efeseni de azi, pecete poate pune Duhul Sfânt
Pe-ale voastre frunți? Ce-alegeți? Vreți, asemeni’ Lui umblând,
Să fim astăzi oglindirea caracterului Său sfânt?
Vrem să-ngenunchem cu Pavel și, plini de recunoștință,
Laudă și mulțumire-aducem pentru biruință
’N viața celor pentru care mijlocim în rugăciune.
Orice nou-născut prin Duhul este-a Cerului minune!
Pătrunzând imensitatea și iubirea Celui Sfânt
Pentru-al nostru beneficiu, cât trăi-vom pe pământ
Vom glorifica puterea învierii lui Isus
Și triumful înălțării, decât orice mai presus.
Toate, Lui Îi sunt supuse-n cer și pe pământ! Și eu!
Prin puterea Sa, pot spune că sunt fiu de Dumnezeu?
Porțile Împărăției sunt deschise încă azi.
Hrist cel înălțat ne-așteaptă! Vrei să-I fim loiali urmași
Și-n coroana Sa eternă, vii steluțe de topaz?
„Cel bogat în îndurare, care ne-a iubit nespus,
Ne-a adus din nou la viață împreună cu Isus”
Și, prin moartea, învierea și-nălțarea Lui pe tron
Avem dreptul de-a-L alege pe Hristos ca veșnic Domn.
Nici în „veacuri viitoare” nu vom dobândi vreodat’
„Doctoratu-n har”! El este taina Celui Preaînalt
Pentru noi și pentru îngeri, pentru-ntregul univers
Și motiv etern de studiu și de slavă-n cânt și-n vers!
Înclinați spre răzvrătire față de Divinitate,
Să luptăm azi cu „păcatul”, nu să-nvingem doar păcate.
El a biruit! Tot astfel, răspândind în jur lumini,
Tu și eu să fim oglinda caracterului divin
Și pe veci salvați prin Jertfa cu pecete de rubin.
Noi, care odinioară-am fost de Domnul depărtați,
Prin El, care-i Pacea noastră, suntem azi apropiați
Și, minune, toți, prin cruce, împăcați cu Dumnezeu
Și-ntre noi fără de ziduri, o biserică-trofeu;
O biserică în care „zidurile-s dărâmate”,
Harul prevalând în totul o religie prin fapte.
N-a fost abrogată Legea, căci, atunci n-ar mai fi fost
Necesară jertfa crucii, sângele Său prețios!
Dar Hristos nu doar dărâmă zidu-nalt, despărțitor,
Ci El construiește-un templu și, aceia care vor,
Neamuri și iudei, ca frații, împăcați deplin cu El,
Îl urmează, din iubire, pe Isus, divinul Miel.
Vrei, acesta să ne fie unicul și veșnic țel?
Fiind întemnițat la Roma, Pavel tuturor ne scrie
Despre-a Evangheliei taină, plan divin din veșnicie,
„Că, adică, neamurile sunt cu noi moștenitoare
La a Sa făgăduință, prin Hristos”. O, ce favoare!
Iar această unitate-arată-nfrângerea totală
A demonicelor forțe și unirea magistrală
„A celor din cer, prin Domnul, cu cele de pe pământ”,
După Planul Celui Veșnic și eternu-I Legământ.
Prin biserică transmitem marea Sa înțelepciune;
Când în noi El locuiește, suntem punți spre-ntreaga lume.
Prin Hristos, toți suntem una, ieri, și azi, și-n viitor.
Iată, pentru ce genunchii ni-i plecăm adorator!
Vrei, al tainei Lui divine, să fim astăzi vrednici soli?
Hrist nu vrea doar unitatea dintre neamuri și iudei;
În biserică-o dorește, între scumpii frați ai Săi.
El, cu dragoste ne spune, prin apostol, lămurit:
„Vă purtați într-un chip vrednic de chemarea ce-ați primit!”
„Căci e-un singur Domn în ceruri, o credință și-un botez;
Este-un singur Duh” și-acesta este-al unității crez.
Duhul Sfânt și azi împarte și ne-ncredințează daruri:
Proroci – unii; alții-apostoli sau păstori, trudind în lanuri.
Minunată-i unitatea într-o-așa diversitate,
Spre-a bisericii zidire și-a sfințirii plinătate!
„În El, strâns legat, tot trupul crește-având daruri mulțime,
Pân’ la starea de om mare” și o nouă Cincizecime.
Vrei, spre-această ’naltă țintă, Duhul Sfânt să ne anime?
„Să vă dezbrăcați de omul vechi, înșelător, firesc”!
Pe-a păcatului spirală cei mai mulți se rătăcesc,
„Având mintea-ntunecată, fiind străini de Dumnezeu,
Săvârșind cu lăcomie” depravări și tot ce-i rău.
Voi să nu fiți printre-aceștia! Nu doar în exterior
Haină nouă, ci-nnoire-n minte, fapte și valori!
„Iar din gură să nu iasă vreun cuvânt stricat”, vulgar,
„Ci doar bun, pentru zidire, celor ce-l aud, dând har”.
„Nu-ntristați pe Sfântul Spirit prin mânie, clevetire,
Furt, minciună sau strigare”, vorbe fără de iubire!
„Buni fiți, dimpotrivă, cu-alții”! Necondiționat iertați
Ca Hristos, și în unire, prețuiți-vă ca frați!
Vreți să ne lăsăm în totul, de-astăzi, și noi modelați?
„Frații mei, umblați ca niște înțelepți, plini de iubire,
Cum, din dragoste, prin jertfa-I, Hrist ne-aduse mântuire!”
„Faptele-ntunericului”, indecente, imorale,
„Să nu fie pomenite între voi!” Fiți demni de-onoare!
„Nici vorbe nechibzuite să nu spuneți, ci rostiți
Mulțumiri” Celui ce-n slavă vrea să fiți împodobiți!
„Faptele ce-n întuneric le făceați odinioară”,
Duhul Sfânt are putere să le facă-n voi să moară.
Deci umblați cu-nțelepciune, „oameni ai luminii fiți
Și răscumpărați azi vremea”-n misiune-nsuflețiți!
„Între voi să se audă psalmi și melodii celeste”.
Dacă „plini de Duhul” sunteți, Ceru-n voi se oglindește.
Vreți să ducem astăzi lumii-această minunată veste?
Suntem toți chemați la cruce: soți, soții, părinți, copii,
Ca-n Hristos și unii cu-alții-n unitate spre-a trăi.
„Voi, soții, să fiți supuse soților, ca Domnului,
Iar voi, soți, până la jertfă le iubiți, asemeni’ Lui!”
Doar la cruce soții-nvață dragostea cea mai curată,
Iar soțiile, respectul și smerirea-adevărată.
Toți cei care vin la cruce sunt biserica aleasă;
Pentru Hrist, divinul Mire, ei formează-a Lui Mireasă.
El, Mireasa-Și pregătește, o sfințește prin Cuvânt
Și, cu ea, El Se unește într-un sacru legământ.
„Fără pată, zbârcitură” vrea Mireasa Lui să fie,
O biserică slăvită în eterna-Mpărăție.
Vrei să fim și noi acolo, veșnica Lui bucurie?
După ce Pavel tratează a familiei unitate,
El oferă-alese sfaturi și mult binecuvântate
Pentru unitatea între grupurile sociale
Și-ntre generații; astfel, Domnului Îi dăm onoare.
„De părinții voștri-n Domnul s-ascultați deplin, copii!”
„Să nu-ntărâtați copiii, voi, părinți scumpi, la mânii!”
Cu respect și prețuire unii cu-alții vă purtați,
Fără ranguri, fără caste! În Isus, toți suntem frați!
Toți, ai Domnului robi suntem; El ne e Stăpân suprem
Și loialitate sfântă numai pentru El avem.
Tu ce-alegi? Eu vreau, de Domnul, azi și veșnic să fiu demn!
„Întăriți-vă în Domnul și-n puterea jertfei Lui”!
„Îmbrăcați toată armura-asemeni’ Comandantului”,
Ca să rezistați în luptă, să urcați neîncetat,
Și să-nfigeți sus, pe culme, steagul Său însângerat!
„N-avem de luptat în contra cărnii și a sângelui,
Ci-mpotriva duhurilor rele-ale-ntunericului”!
În unire e putere; sigură-i victoria
Prin Isus! A Lui să fie veșnic toată gloria!
Noi luptăm fermi, ca și Luther: „Nu pot altfel, aici stau!
Închinare, preamărire numai Lui, în veci, Îi dau”!
Vrei să spui cu noi: „O, Doamne, totul de-astăzi Îți predau?”
Ca s-avem azi biruinţă, Hrist ne-oferă-armura Sa:
Mijlocul cu Adevărul ni-l încingem pururea.
Platoşa neprihănirii, haina Domnului Isus
Este siguranţa noastră, pân’ cel rău va fi răpus.
Cu a Evangheliei râvnă fiind picioarele-ncălţate,
Ducem lumii-ntregi solia păcii binecuvântate.
Al credinţei scut puternic noi îl luăm, pentru a stinge
Suliţele arzătoare, când Satan’ vrea a ne-nvinge.
Coiful mântuirii-n luptă, mintea noastră-o protejează.
Conştiinţa o menţine veşnic vigilentă, trează.
Rugăciunea necurmată, după-a Sa făgăduință
Ne unește și ne-oferă noi puteri spre biruință.
Vrei și tu toată armura, protejând a ta ființă?
„Alpii” scrierilor sale, cartea Efeseni transmite
Dragostea din veșnicie-a bunului nostru Părinte.
Înainte să creeze Terra-alastră, Dumnezeu
Ne-a ales, prin jerfa crucii; ne-a-nfiat prin Fiul Său.
„Toți eram morți în păcate, dar El ne-a adus la viață
Și, uniți unii cu alții, prin Hristos avem speranță”.
Taina mântuirii Sale, ce cuprinde pe-orice om,
Este centrul misiunii. Tu-L alegi pe Hrist ca Domn?
„Căci e-un singur Domn în ceruri, o credință și-un botez;
Este-un singur Duh” și-acesta este-al unității crez.
În familie, biserici, fiți supuși, uniți și buni!
Dovediți că sunteți fiii, fiicele eternei lumi!
Îmbrăcați toată armura ce v-oferă Dumnezeu!
La un pas e biruința! Vrei să-I fim pe veci trofeu?
EPILOG
Voi, epistola citiți-o „efesenilor” de-oriunde!
Tuturor, model, lumină fiți și, înspre cer, o punte!
Pacea lui Hristos, iubirea Tatălui cu voi să fie!
„Vrednic de dorit”, să fie-al vostru nume, pe vecie!
Magdalena Toma,
25 septembrie 2023
