Nu eşti întrebat dacă doreşti să te naşti în această lume şi nimeni nu doreşte să îţi spună taina pentru care ai apărut în univers. A fost hazard? O şansă de manifestare a vieţii? Sau mai mult decât atât? Cu siguranţă că răspunsul sigur nu îl vei afla în cursul scurtei existenţe pe care o ai în acest colţ de univers.

Dar cu toate acestea, nimic nu se compară cu darul vieţii, cu această „nebunie” de a trăi într-o lume în care ordinea şi haosul se amestecă năucitor plăsmuind forme ce durează o clipă, iar altele câteva zeci de ani. O astfel de plăsmuire eşti şi tu, un amestec de lumină şi culoare pe suprafaţa întinsă a pământului, din care printr-o alchimie ce trece dincolo de cuvinte ai fost întocmit.

Undeva, în urmă cu un timp egal cu durata vieţii tale, a existat cineva care te-a dorit sau poate a fost surprinsă de apariţia bruscă a unei scântei de viaţă în trupul de femeie al celei ce ţi-a devenit dintr-odată mamă. Ai venit de nicăieri sau poate te-ai materializat din gândul Demiurgului întregului cosmos, ca expresie a luminii ce nu se lasă învinsă de întuneric, amestec de curcubeu răsfrânt în şapte culori unite în esenţa lor într-un alb imaculat şi strălucitor.

Ai intrat în lume pe o poartă mai strălucitoare sau mai umilă, ţi-ai petrecut primii ani într-un pat bogat ornamentat sau poate într-un pătuţ „refolosit” rămas de la fraţii mai mari sau de la rude. Cu toate acestea, te-ai născut pentru a da culoare lumii, pentru a duce lumina vieţii mai departe fie ca bărbat, dar mai ales ca femeie.

Undeva, în adâncul sufletului tău ai descoperit, poate, că viaţa înseamnă mai mult decât materie, mai mult decât bani, mai mult decât acumularea de bunuri, şi astfel cu siguranţă ai înţeles că sensul indescifrabil al vieţii constă în a lăsa ca bucuria lăuntrică să se manifeste într-un şuvoi de lumină şi de culoare către ceilalţi, pentru ca la rândul tău să oferi darul vieţii mai departe. Şi dacă ai ajuns la o astfel de concluzie, înseamnă că ai înţeles ceva din marea lecţie pe care trebuie să o înveţi pe planeta Pământ.

Ai avut poate şansa de a urma şcoli de mare prestigiu sau poate nu ai reuşit decât să parcurgi câteva clase la o „generală”, însă în orice caz, lecţia vieţii nu se predă în şcoli, iar sensul existenţei nu se descifrează studiind manuale. Experienţa ta este unică, irepetabilă, inconfudabilă, de mare preţ, fiindcă ea se bazează pe ceea ce trăieşti clipă de clipă cu toate simţurile tale.

Poţi lăsa ca lumina şi culoarea din tine să se îmbogăţească sau dimpotrivă, să stingi culoare pură a inocenţei, devenind întunecat şi rece. Este posibil ca aripile spiritului tău să se întindă peste orizont în infinit sau te poţi închide într-o existenţă cenuşie, limitată de propriul tău ego. Poţi lăsa ca viaţa să se reverse prin tine sau poţi trece de partea haosului ce şterge totul în calea sa, asemenea unui potop distrugător.

De ce toate acestea? Fiindcă viaţa în esenţa ei este un amestec de lumină şi culoare, cuprinzând albastrul cerului, verdele copacilor, roşul aprins al sângelui ce îşi continuă curgerea în tine, portocaliul răsăritului de soare şi toate celelalte nuanţe ce vor exista vreodată. Iar în „lumea” sufletului, toate acestea se traduc prin iubire, generozitate, dăruire, abnegaţie, puritate şi tot ce înseamnă armonie.

Exişti fiindcă undeva în trecut, o fiinţă a decis să te primească, să te poarte, să investească viaţa sa în tine. O fiinţă de sus, un Demiurg, şi una de pe pământ, adică acea femeie ce a dorit să te nască au făcut acest lucru posibil.

Fie că eşti bărbat, fie că eşti femeie, ai apărut pe pământ când cele două gânduri s-au întâlnit, iar pentru aceasta eşti dator ca la rândul tău să nu laşi ca lumina din tine să devină întuneric, iar culoarea vieţii să se manifeste cu putere în sufletul tău mai departe. Suntem cu toţii „copii” ai acestui mare univers, iar datoria noastră este de aduce ordinea iubirii în haosul cosmic ce ne împresoară din toate părţile.

Iar a fi femeie este o provocare extremă într-o lume abrutizată de o falsă masculinitate, iar a fi mamă reprezintă o încercare a suferinţei ce te traumatizează în mod voit, dar fără de care nu ar fi posibil ca lumina şi culoarea să se nască mai departe în lumea haosului, întunericului şi morţii. Sunt mame care se zbat la limita neputinţei pentru a face faţă unei existenţe barbare. Sunt femei care sunt exploatate fără milă de cei care se cred stăpânii lor.

Cu toate acestea, viaţa ca amestec de lumină şi culoare va continua să mai existe pe pământ atâta vreme cât vor mai exista femei şi mame ce aleg să permită ca gândul Creatorului să se materializeze în viaţa lor. Nu este acesta un lucru minunat, nu reprezintă un dar ceresc de nepreţuit acela de a da viaţă din viaţa ta pentru ca niciodată să nu se stingă frumuseţea şi iubirea pe pământ?

„De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea? Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele?” (Matei 6:25-26)