Sub cerul nopții înstelat
ce mic sunt și neînsemnat.
Un gând mă poartă neoprit
spre Cel ce totul a clădit.
Doar El iubire-a pus în noi
și dor ce ne-a cuprins apoi,
O minte și lungi frământări,
cu întrebări și căutări…
Și în oceanul nepătruns
credeam că poate e ascuns,
Pe vârf de munte L-am strigat,
doar un ecou slab am aflat.
Sunt singur și sunt părăsit
mi-am zis atunci nefericit.
Această lume de dureri
ucide visele de ieri…
––––––
– Cu tine sunt azi și mereu,
văd unde mergi, cât ți-e de greu,
Planul făcut n-a fost ușor,
crede-n Cuvânt, fii răbdător! Amin!
Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie
