Pe drumul prin pustie
Cu grijă sunt de Domnul
Conduşi ca ei să ştie
Ce-i autocontrolul,
Apoi ce-i disciplina,
Să-nvețe ascultarea,
Să intre în rutina
Cea bună, închinarea.
La apele amare
Ei şi-au pierdut credința
Uitând Mâna cea tare
Ce-aduse biruința.
Carne şi apoi manâ
Primit-au de la Domnul,
Sabatul – dar ce-nseamnă
Odihnă la tot omul.
Isus Hristos e Stâncā,
Izvorul de putere
Cu dragostea-I adâncă
Oricui ar vrea să spere.
Puterea împărțită –
Secretul ce conduce
La voință unită
Şi armonie dulce.
Din zorii tinereții
Pân la bătrânul blând,
Hristos e Sursa vieții
Şi Duhul Său cel Sfânt! Amin!
Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie
