A trecut ceva timp de când nu am mai scris. M-am pierdut involuntar printre activităţi, nelăsând mintea să se mai gândească la lucrurile cu adevărat importante.
Când stăm să analizăm lucrurile, conştientizăm starea noastră de om: cea mai nenorocită şi totuşi cea mai valoroasă fiinţă în ochii lui Dumnezeu. Începem să punem suflet, poate să ne îngrijorăm sau chiar să ne îndoim de prezenţa Lui în viaţa noastră.
Recunosc, deseori am fost tentată să gândesc aşa, pentru că ştiam care este adevărata mea stare. Putem fi bucuroşi de ochii lumii sau de dragul celorlalţi, putem glumi, râde, însă Dumnezeu ştie care este adevărata stare a inimii. ~ citește mai departe…
